21.PRESA SCRISĂ ŞI… FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ!

*Pentru cei care ne-au atras atenţia că au trecut 26 de ani de presă liberă, vă informăm că nu am făcut nicio greşeală: în opinia noastră, 25 au fost anii cu presa, în totalitate, liberă! De vreun an, s-a strâns şurubul!…

Cu siguranţă, vă amintiţi, chiar dacă aţi prins asemenea secvenţe în copilărie, ori în ani mai mărişori. Cu vorbele sale trase la indigo, pe orice plajă de pe litoral- „colorata! / mâine-i gata!”… sau „nu daţi banii pe prostii / faceţi poze la copii!…” FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ reprezenta unul dintre cele mai importante elemente ale plajei litoralului românesc. El era extrem de important, foarte necesar, pur şi simplu pentru că foarte puţini oameni aveau aparate de fotografiat, ba şi mai puţini aveau posibilitatea să îşi developeze filmele şi să facă fotografii, la ei acasă.
Mai mult decât atât, după primii paşi, când unii au început să-şi facă poze alb-negru, FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ s-a adaptat situaţiei şi a trecut la poze color. Mult mai puţini aveau, de data aceasta, posibilitatea aceasta, motiv pentru care ei au şi trăit, destul de bine, în această atmosferă. Până când…
Până când a apărut telefonul mobil, până ce dezvoltarea tehnologică a atins limitele în care, astăzi, oricine de pe planeta Pământ îşi face, singur, poze! De la pozele cu grupul, ori cu perechea sau copilul, până la selfie-urile care au împânzit planeta. Şi care se mai şi transmit, pe internet, ca să „vază” ăialalţii unde ai fost tu, ce-ai făcut, cu cine te-ai întâlnit. Ca să ştie Securitatea cea nouă totul despre tine, fără a mai fi nevoie să aibă un agent mai mult sau mai puţin acoperit care să se ţină de capul tău! Nu, printr-o invenţie genială care a cunoscut sufletul uman, „feisbucile” au împânzit planeta. Iar fotografiile fac, la rândul lor, înconjurul acesteia.
FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ? Şi-a închis, de mult, laboratorul şi, probabil, acum vinde bere, ori covrigi! Deşi acolo concurenţa este mult prea mare decât pe vremea când nu trebuia să dai banii pe prostii, ci să faci poze…
Desigur, auzind toată această poveste, vă veţi întrebare (şi pe bună dreptate) ce legătură are FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ cu presa scrisă? Păi are! Pentru că, la rândul ei, presa scrisă şi-a trăit perioada ei de graţie, mai ales în anii ’90, atunci când oamenii cumpărau ziarele cu kilogramul şi le citeau, cu nesaţ, până seara târziu, ori toată noaptea! În ziare găseai tot felul de lucruri interesante, lucruri pe care nu le vedeai la Televiziunea Română (singura televiziune, la începutul anilor ’90). Pentru că ziariştii mai reuşiseră o performanţă extraordinară (să nu fie introdusă o lege a presei care ar fi dat în mâna statului controlul presei) aceasta şi-a permis atâta libertate încât a făcut publice măcar unele dintre marile furtişaguri, dezastre, hoţomănii care s-au petrecut în România anilor ’90 şi până la jumătatea primului deceniu al mileniului al treilea. Presa liberă, presă citită, presă de calitate, presă ambiţioasă, presă care şi şantaja, presă în care s-au făcut toate cele, dar o presă vie, liberă, o presă care conta!
Păi într-o ţară care se pregătea să fie cu totul şi cu totul altceva decât o ţară normală şi liberă, mai putea fi acceptat aşa ceva? Desigur, nu! Şi atunci a început cea mai perfidă acţiune de DISTRUGERE a presei scrise din România! Dacă au văzut ei că nu pot să dea o lege a presei, atunci au inventat CENZURA ECONOMICĂ! Care, aşa e când vine catastrofa, s-a brodit exact perioada crizei generale care a afectat toate statele, la finalul primului deceniu al anilor 2000. Moment extrem de dificil, moment care a închis multe ziare tipărite, a redus tirajul altora, în timp ce publicitatea din care trăiau toate aceste ziare s-a mutat în audio-vizual, ori, mai nou, pe net!
Desigur, aici o parte importantă de contribuţie şi-au adus-o şi ziariştii, presa, patronii instituţiilor de presă care s-au grăbit să-şi pună ziarele pe internet, moment în care, în mod firesc, oamenii n-au mai cumpărat ziare că nu mai era nevoie! Le citeau direct, de pe… net! Şi asta încă n-ar fi fost totul, dacă toate cele care au fost să fie nu s-ar fi petrecut cu o presă aflată într-o situaţie din ce în ce mai dificilă şi pentru că a fost infiltrată de serviciile secrete care au devenit, din ce în ce mai mult şi mai vizibil, adevăraţii stăpâni ai României! Mai bine zis, intermediarii stăpânilor, pentru că, toată lumea este de acord, stăpânii sunt de afară! Păi cum putea să fie stăpânită Colonia cu o presă activă care ar fi atras atenţia asupra tuturor celor care nu erau în regulă cu existenţa României, în fiecare moment din aceşti ani?
Desigur, aici o contribuţie importantă a avut-o şi fostul preşedinte, Traian Băsescu, acela care a dat o libertate inadmisibil de mare acestor servicii, el având şi motivele lui de ură împotriva unei părţi a presei, aia care fie nu i-a cântat în strună, fie a cântat, mereu, împotriva lui! Toate acestea, la un loc, nu au făcut altceva decât să accentueze caracterul crizei cu care s-a confruntat presa care, iată, a ajuns în situaţia de a fi din ce în ce mai firavă, din ce în ce mai puţin prezentă pe tarabe şi din ce în ce mai puţin cumpărată! Asta şi pentru că în România netul este gratis! Sau aproape gratis!
În America, aşa cum spunea un reprezentant al Statelor Unite uimit, în România de preţurile foarte mici cu care se fac abonamentele pe net, acolo e mai ieftin să cumperi un ziar de 150 de pagini, în fiecare zi, decât să plăteşti abonamente de sute de dolari pe internet! Asta, în România, nu s-a făcut, din motive pe care le putem intui, deşi este mai greu să le înţelegem…
Şi în acest context, când tehnologia a luat-o la vale şi s-a creat imensa confuzie dintre „feisbuci” şi presa adevărată (câtă a mai rămas) când orice blogăraş face pe ziaristul şi se dă drept instituţie de presă, deşi el n-a semnat în viaţa lui un contract de muncă, ori nu ştie ce este aia responsabilitate juridică, toate aceste dări peste cap ale unor lucruri fireşti au condus la situaţia în care, iată, ziaristul din presa scrisă se poate lua de mână cu FOTOGRAFU’ DE PE PLAJĂ- şi pe unii, dar şi pe alţii, i-a învins tehnologia! Folosită, cu multă dibăcie, de cei care au puterea şi care nu voiau să mai lase a patra putere în stat şi câinele de pază al democraţiei să latre prea tare! Să latre, dar pe… net!…

prof.dr.SORIN DANCIU