6 LUNI FĂRĂ SORIN DANCIU – PRIMA JUMĂTATE DE AN CU SUFLETUL GOL

Este din nou 30, 30 iunie 2020, sfârșit de lună, data care ne aduce aminte luna de luna de momentul trist care ne-a marcat viețile fix acum 6 luni. Nu putem uita ziua fatidică a lui Decembrie, 30 Decembrie ziua in care timpul parca s-a oprit in loc, iar noi cutremurați am aflat ca in acea clipa Dumnezeu l-a ales pe el, pe Sorin Danciu, să-I fie alaturi. Secundele se scurgeau cu viteza luminii parcă prinse intr-un carusel al durerii. Nu exista cuvinte care pot sa descrie acele momente, ci doar cuvinte care împing durerea către limita maximă care pur și simplu împietresc sufletul. Dar el care era tot timpul plin de viață, plin de energie pozitivă, cu siguranță privește către noi cu dorința de a ne vedea mergând tot înainte. Iar pe noi acest gând ne călăuzește spre înțelegerea faptului ca destinul nu poate fi schimbat, măreața opera a destinului se înfăptuiește cu participarea activă a timpului pentru milioanele de oameni, fiecare la rândul sau.
Au trecut 6 luni de atunci, prima jumătatea a anului , perioada in care gândul ne fuge neincetat la el. Este prezent in viața noastră, ceas de ceas, oră de oră, însă ne lipsește vocea aceea inconfundabilă, prezența de spirit și sufletul său activ, ne lipsește zâmbetul și umorul cu care depășea situațiile cu care viața îl încerca uneori. De data acestea, când cerul este senin, este albastru, este vară, noi ne aducem aminte cu nostalgie de planurile pe care ni le făceam de fiecare dată in aceasta perioada, perioada în care îl aniversam. Vara știam ca este dedicată lui. Vara era petrecerea pe care o organiza de regula in vacanța de la mare. Iubea marea și liniștea nopții, prezența lunii cu reflecția perfectă în mare, in care zgomotul valurilor ii oferteau inspirația pentru scrierile cu care ne surprindea diminețile. Vara era in planurile lui și despre “Mamaia Copiilor”, festival pe care l-a redeschis împreuna cu bunii lui prieteni: Serban Georgescu, Dumitru Lupu și Aurel Manolache cu toții plecați la Domnul.
Nu ne rămâne decât să ducem planul lui la bun sfârșit, sa rămâne alături de Liviu Manolache și sa ii păstrăm memoria vie.
Dorinta de a acorda premiile “George Naghi” la festivalul “Mamaia Copiilor”, oferite an de an de firma Aldis, creau o bucurie imensa castigatorilor pe scena festivalului pentru copii, el păstrând energia aceasta vie.
De acum înainte noi vom face parte din rândul celor care duc aceasta bucurie nemarginita mai departe.
Pe scena festivalului “Mamaia Copiilor” din acest an, nu vor m-ai răsuna aplauze pentru discursurile pe care le tinea in timpul vieții in cadrul festivalului, ci doar pentru momentul acordarii premiilor „Sorin DANCIU”.
Domnul profesor daruia cu multă recunostinta și bucurie premiile in numele celui care i-a fost prieten in timpul vieții, dar de acum sunt impreună în publicul de sus și privesc către noi!
Astăzi prin energia lui ne călăuzește pașii, însă încet, încet sufletul se lasă parcă apăsat de dorul care își intră în cele mai depline drepturi odată cu trecerea timpului.


Monica – Ioana Danciu Saioc