9 LUNI SAU 275 ZILE FĂRĂ SORIN DANCIU TATĂL ȘI BUNICUL SPECIAL PLECAT MULT PREA DEVREME LA DOMNUL

De fiecare data îmi este greu, foarte greu sa îmi găsesc cuvintele atunci când trebuie sa vorbesc la timpul trecut despre el, despre tatăl meu, despre bunicul copiiilor mei, prof. dr. Sorin Danciu. Sufletul meu a înțeles calea destinului său și alegerea Domnului de a îl lua acolo Sus la ceruri, însă spiritul îl păstrează încă viu, prezent cu vocea sa ( vocea aceea inconfundabila pe care sunt sigura ca foarte multor călărășeni le este amintire vie), cu spiritualitatea și viziunea sa, iubirea cu care mi-a înconjurat întreaga viață.
Patriotismul său absolut prin care și-a atras atât prieteni (oameni de înaltă calitate), dar și dușmani, de regulă cei care nu înțelegeau cu adevărat cum și de ce acest om era atâtde legat de patria sa și atât de înverșunat in ultimii ani când afirma ca România din nefericire este o colonie sub dominația marilor corporații. Pe măsura de trece timpul cu siguranța că vor ajunge sa înțeleagă până și aceia care au rămas atunci în urmă și cu întrebarea …de ce? De ce acel imspera ca o voce se poate auzi și poate salva ceea ce a mai rămas de salvat?!?
Îl păstrez încă viu în subconștientul meu prin curajul uneori nebun de a interveni acolo unde existau nedreptăți. Chiar zilele trecute cineva mi-a cerut intr-un seminar să aleg un animal prădător cu care îl pot asemăna pe tatăl meu.
Fără sa stau prea mult pe gânduri am ales un LEU. Mi-am argumentat alegerea făcută și continui sa găsesc în spiritul sau curajul și dăruirea sa către familie. Un familist așa cum în societatea de astăzi din nefericire nu regăsești la tot pasul, un susținător al membrilor familiei care îmbrățișază toate aspectele, omnilateral. Spiritul său viu alături de energia pozitivă cu care ne putem alina dorul doar cu ajutorul imiginației prin frumoasele amintiri ce le-a creat alături de noi și pentru noi. Extrem de mulți oameni au cunoscut această latură de energie debordantă. “Prezent în mai multe locuri în același timp”,
îi spuneam atunci când eram copil. Îl revedeam la televizor într-o emisiunea transmisă în reluare, el era cu noi în casă ajuns de la școală, pregătind emisiunile “Tutti – Frutti”și “Caleidoscop”, emisiuni transmise in direct in fiecare sâmbătă și Dumincă dimineață la Radio Voces Campi. El nu avea zi liberă, întotdeauna spunea că își încarcă bateriile prin muncă, însă în aceiași timp acesta a fost singurul său exces în această viață… excesul de muncă.


Înțelegerea și iubirea cu care privea copiii pe care îi susținea și îi promova cu toată puterea sufletului său crezând în potențialul lor, cultivând un ideal de frumusețe artistică, mi-a rămas vie, efectiv prezentă în lacașul spiritului meu.
Atât de multe a lăsat în urma sa, atât de multe învățăminte, emoții scrise și nescrise, cărți, emisiuni, evenimente culturale de mare amploare încât oricine poate găsi atunci când dorește un învățământ care pe orice vreme poate fi considerat actual. Marile valori ale acestei țări, poeți, politicieni care au fost întemnițați pentru curajul și liberarea de exprimare sunt actuali. Aceasta este însușirea comună și vie a personalităților culturale.


Sunt mândră ca sunt fiica acestui mare om de cultură, profesor – doctor, coordonator de organizații, artist, jurnalist!!!Sunt mândră că tatăl meu era cel mai citit om pe care eu l-am cunoscut și lângă care am avut ocazia ca mă nasc!!!Sunt mândră … foarte mândră, îi spuneam destul de des însă acum consider că nu a fost suficient de des, de aceea aleg sa trimit în Univers aceste gânduri și mulțumiri!
Ne rămâne ca de fiecare dată în ultimul timp să ne rugăm pentru el, pentru Unificarea sa, pentru liniște și armonia spiritului său!!!Totdeauna vom spune așa “Doamne, l-am mai fi vrut puțin lângă noi, puțin și încă puțin…!!!

Domnul să îl aibă în paza Sa!
Noi suntem bine … atât cât se poate în urma lui!!!