Adrian Păunescu – de dincolo de moarte! “ARUNCAREA ÎN VALURI”!…

Este una dintre cele mai cunoscute poezii devenită șlagăr prin cântecul fredonat la ședințele cenaclului Flacăra, dar este și o poezie reprezentativă pentru lirica intimă, poezia de dragoste pe care Adrian Păunescu a promovat-o chiar mai mult decât poezia politică! Versurile sunt o îngemănare a libertății totale generată în iubire, o permanentă a poeziei lui Păunescu în strânsă relație cu tot ceea ce înseamnă frumusețea acestei libertăți, materializată în această poezie prin aruncarea în valuri!

ARUNCAREA ÎN VALURI
– Adrian Păunescu

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot.

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă voieşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

Ţi-am spus demult că pe pământ sunt rele,
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu,
Ţi-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu.

Iubita mea, să devenim acvatici,
Pământul care suntem ni-i destul,
Sătulă eşti de cele pământene,
De cele pământene sunt sătul.

Ne vor privi prin sute de binocluri,
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
Şi ei pe mare numai unul văd.

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta,
Vom reveni în anul 2000
Cu plete-ncărunţite mult de sare
Şi-n braţe cu o mare de copii.