Adrian Păunescu de dincolo de moarte! “TOTUȘI, IUBIREA!…“

Atunci când am elaborat mai întâi lucrarea de licență, devenita apoi cartea “Poezia lui Adrian Păunescu. Poezia lui Adrian Păunescu între instanța morală și istoria literară” – am avansat ideea că dincolo de poezia politică, atât de cunoscută și de apreciată de foarte mulți români, Adrian Păunescu este un mare poet al iubirii, lirica sa intimă fiind, în mare măsură, rostuită eternității! Adrian Păunescu este, cu siguranță, un mare poet de dragoste, iar poezia reprezentativă pentru toată lirica din această zonă este “Totuși, iubirea!… “.
O poezie care a devenit și un cântec cunoscut, fiind apreciată, memorata, recitată sau cântată nu doar de cei din generația cenaclului Flacăra, ci chiar și astăzi există mulți care și-au pus la inimă aceste versuri!
prof.dr.Sorin DANCIU

TOTUŞI, IUBIREA

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.