ARTE VIZUALE LA BIBLIOTECĂ

De curând am trecut pragul noului, și mult așteptatului sediu al bibliotecii județene. Am găsit un spațiu modern și cu multiple utilizări pe care călărășenii, iubitori ai cărții îl meritau.Am spus că spațiul este multifuncțional având în vedere că la parterul celor patru etaje, câte are clădirea se află o sală luminoasă și cochetă destinată diferitelor conferințe și expoziții. Ca un amator al fenomenului artistic călărășean și un nelipsit vizitator al saloanelor locale de artă, nu am putut să ratez ultima manifestare în domeniu. Este meritul incontestabil al Bibliotecii Județene “Alexandru Odobescu” de a fi găzduit o primă expoziție de artă plastică dedicată Zilei Culturii Naționale și omagierii lui Mihai Eminescu.M-a bucurat foarte mult această expoziție, dar și faptul că deși era sâmbătă de dimineață în sală se aflau vizitatori de toate vârstele.Ulterior am aflat că organizatorul este un grup de expozanți care, din păcate au etalat fără nicio selecție prealabilă toate lucrările primite. Sunt prezenți laolaltă:artiști profesioniști, amatori, elevi la clasele de arte și caricaturiști. Cred că o riguroasă selecție a lucrărilor ce se expun ar face cinste și organizatorilor și expozanților, dar mai ales ar ajuta publicul, având în vedere că astfel de manifestări au menirea de a educa, de a forma gustul și simțul estetic. Modalitatea aceasta de a panota lucrări amestecate, din câte m-am mai interesat prin alte urbe iubitoare de artă, este unică în țară și nu cel mai fericit mod de lucru. Dar, vom reveni și…

Cele bune să se-adune…

Trecând prin sală m-am oprit în fața fiecărei lucrări și nu am putut să nu remarc superioritatea unor artiști care au tratat manifestarea cu deosebită seriozitate.Având în vedere că expoziţia îi era dedicată și lui Eminescu, am căutat să văd lucrările respective.Astfe, artistul Florian Mihăilescu îl omagiază pe “ ultimul mare romantic european” prin două lucrări bine realizate compozițional și inspirate din lirica poetului. Este suficient să spunem că una dintre exponate poartă titlul: “Codrii de aramă”. Pictorul impresionează prin măiestria cu care folosește imitația de aur peste care suprapune culori transparente, obținând astfel efectul dorit.
Singurul portret Eminescu la vârsta maturității îi aparține pictorului Corneliu Ratcu care caută o pătrundere psihologică a personalității poetului. Artistul prezintă și un portret de adolescentă dovedindu-se un incontestabil maestru al culorii. Este evident și că excelează în tehnica pastelului, unul dintre mijloacele de exprimare preferate de artist. Nu trebuie uitat faptul că dumnealui a fost profesorul multor generații de la clasele de artă ale Școlii |” Nicolae Titulescu” calitate în care a îndrumat mulți câștigători ai unor concursuri internaționale de specialitate. Cred că este o mândrie pentru acest pictor și faptul că pe simezele călărășene se află și trei foști elevi de la Școala Populară de Artă unde a predat foarte mulți ani: Petronela Milea, Florian Vâlsan și Laura Mara Culea.
Întorcându-ne la expoziție vom spune că nu se poate să nu-ți atragă privirea patru lucrări semnate Victor Grigore. Este vorba despre un nud care se remarcă prin castitate și prin faptul că nu trimite la carnal și nu are nimic trivial. Prin cele trei portrete cu care este prezent în expoziție dovedește o bună cunoaștere a tehnicii, pentru că lucrările denotă o bogată experiență artistică și dau dovada abordării unor noi mijloace de expresie.
Prin cele două acuarele, peisaje de la Dunăre, doamna Maria Bogatu Măncianu surprinde atmosfera specifică peisajului fluvial într-o armonie de culori reci de mare rafinament. Regăsim, astfel în lucrările acestea peisaje dragi nouă.
“ Reverie” își intitulează Petronela Milea cele două pânze prin care redă cu măiestrie universul creției lirice a lui Eminescu ca și în creația “ Pe lângă plopii fără soț”. Deosebit dintre toate peisajele prezente în expoziție mi s-a parut tabloul “ Margine de sat”. Paleta luminoasă și plasticitatea aparte, dar și puternica notă de lirism îi dau artistei o valoare deosebită.
O maturitate artistică în genul portretului, pe care îl realizează în culori de apă se poate descoperi cu ușurință în figurile unor colegi și personalități semnate de Florian Vâlsan. Tușele sigure, dar de o finețe deosebită stau mărturie pentru aceasta.
Un acuarelist pe care vizitatorii saloanelor locale, sigur l-au remarcat este domnul Dorin Manea. Virtuozitatea în această tehnică a dovedit-o în numeroasele expoziții personale și de grup la care a participat. De data aceasta expune o serie de naturi statice pline de prospețime, motivul principal al manifestării sale artistice actuale fiind cel floral.
Cu o contribuție deosebită vine si Laura Mara Culea. Nu este nimic surprinzător să regăsești sensibilitatea poetică în mesajul transmis de petecul de plajă bine proporționat și intitulat “ Absență”. Se simte de la depărtare poeta. Mi-aș permite un sfat: reluarea lucrării la dimensiuni mai mari pentru un impact mai puternic asupra privitorului. Mesajul și realizarea sunt excelente pentru că în pofida titlului ( foarte sugestiv) artista îl transpune pe privitor pe un șezlong la mare cu o carte în mână…
O altă prezență feminină pe care o remarc de ceva vreme este Valerie Blanche( un pseudonim, cu siguranță). În lucrările sale frapează preocuparea pentru îmbinarea culorilor într-un mod armonios, care îi ridică privitorului semne de întrebare pe teme diverse sugerate cu o finețe și o discreție deosebită.
Un expozant frecvent al saloanelor de artă din Călărași este pictorul Silviu Ioan Soare. Domnia sa expune de data aceasta un peisaj pitoresc, destinat vizitatorului fără preocupări intelectuale. Poate mai mult studiu în aer liber nu ar strica, atăt timp cât avem la doi pași de noi un mal de Borce și pădurea. Asteptăm și niște exponate care să dovedească o temeinică cunoastere a figurii umane cum ar fi portretul.

Cele rele să se spele…

Din păcate, în expoziție și-au găsit locul și lucrări mai puțin valoroase sau de-a dreptul ridicole ori exponate ce nu aveau legătură cu tema manifestării. Am fost foarte surprins să aflu că “ artistul” Nicolae Dumitru este un om matur. Desenele dumnealui trădează preocuparea pentru această artă a unui copil mai puțin talentat, de ciclu primar. Jenant ,pentru că unele dintre figurile personalităților culturale ” omagiate”( a se citi blasfemiate) par mai de grabă còpii cu hârtia de calc pe geam ca pe vremea când voiam să o păcălim pe ilustra profesoară, doamna Aura Lepădat.Preocuparea este de apreciat, dar nu orice imbold artistic este artă și trebuie expus.Unii dintre participanți au mizat pe cantitate și mai puțin pe calitate.Cel mai bun exemplu îl constituie Jimy Stănescu care a ales să onoreze Ziua Culturii Naționale și pe Eminescu prin lucrări în care infățișază mașini de epocă, bascheți de firmă etc. Oare mai avea ceva prin debara?! Asta pentru ca mi-am amintit de ceea ce spunea Patapievici, că Eminescu este cadavrul nostru din debara.Păcat! Rămân la convingerea că se poate mai mult, ceea ce nu se poate spune despre exponatul lui Adrian Grigoriu. Lucrarea domniei sale este foarte aglomerată, fără nicio preocupare pentru compoziție. Coloritul lucrării este strident, iar desenul aproape penibil. Folosirea textului este de prisos. Poetul național este și el prezent în acest bazar. Este desenat stângaci și poziționat într-un colț al lucrării ca un elev pedepsit.Pe simezele expoziției am regăsit și portrete și peisaje ale lui Cornel Ursu Dobrogea. Aceste lucrări au un colorit siropos, greu de suportat pentru privitor. Nici despre lucrarea, singura lucrare a Rodicăi Iacob, nu se pot spune prea multe. De fapt dumneaei ne-a obișnuit cu participarea prin o singură lucrare pe la toate manifestările de gen din Călărași. Nici acum nu face exceptie. Prezintă un portret cu nasul compromis, gâtul prea subțire și umerii înguști în raport cu capul.

Dar cu elevii ce avem?!

În finalul primei părți spuneam că vom reveni la modalitatea în care se realizează participarea la astfel de manifestări artistice. Trebuie spus că elevii nu sunt artiști și nu ar trebui să expună cu oamenii maturi. Spuneam că nu îi ajută cu nimic. Ei ar trebui să se concentreze asupra studiului după natură și studiului la clasă, și atunci ar apărea mai puține lacune în lucrările lor. Ar fi o plăcere să vezi elevi la studiu pe malul Borcei.Este normal, poate ca ei să aibă stăngăcii în abordarea unor teme și unor modalități de exprimare, dar nu este normal să le afișeze în expoziții crezându-se deja artiști. Din câte știu , nici marii artiști nu și-au considerat lucrările din timpul uceniciei/ (studiilor) opere de artă și au evitat să le expună sau au revenit asupra lor. În plus, este o cutumă în toate liceele de artă ca toti elevii să expună de două ori înt-un an școlar, dar doar în expoziții organizate în cadrul unității de învățământ și la olimpiada liceelor de artă. O altă serie de lucrări despre care cred că nu își aveau locul în această expoziție sunt caricaturile, ținând cont de faptul că se pot organiza expoziții destinate doar acestei modalități de a vedea realitatea înconjurătoare. Este cazul prezenței unor lucrări semnate de Cornel Ursu Dobrogea și Nestae Donoso Delpino.
Am să închei reamintind că este meritul grupului de organizatori pentru această acțiune, dar că o selecție riguroasă a lucrărilor se impune, dacă vrem ca astfel de saloane să se ridice la nivelul unora similare din alte localități ale țării. Mulțumiri Bibliotecii Județene „ Alexandru Odobescu” pentru o dimineață pe care nu am pierdut-o ,ci am câștigat-o.


Marian Zaharia