AU TRECUT TREI LUNI…FĂRĂ SORIN DANCIU!

Este din nou sfârșit de lună, la fel ca fiecare sfârșit de an, la fel ca fiecăre sfârșit de altfel … este trist, foarte trist să încercăm să punem pe hârtie cuvinte, despre cel care a fost maestru emerit al condeiului.
Materialele sale, discursurile și absolut tot ceea ce însemna descrierea în cuvinte erau pentru el (asta datorită pasiunii cu care trăia orice eveniment în parte) adevărate momente de creație. Punea cuvinte cap la cap și creațiile erau întotdeauna emoționate, aducând nu de puține ori lacrimi în ochii celor care le citeau sau le ascultau. Ne referim aici, la cel care prin natura existenței sale crea momente memorabile, prof. dr. Sorin Danciu. Nu mai este fizic printre noi, nu ne mai poate bucura cu energia și vibrația la cote înalte cu care rezona de fiecare dată. Ne-a lăsat însă nu una, nu două ci sute de amintiri în sufletele noastre răpuse parcă astăzi de durere. Fiecare călărășean care îl cunoștea, la rândul său cred că are cel puțin o amintire legată ori de vocea inconfundabilă percepută prin intermediul undelor hertziene la radio cu care zeci de ani bucura familiile prin concursurile pe care le realiza, prin muzica pe care o promova, prin valorile pe care le aducea în casele oamenilor. Curtea radioului era de-a dreptul neîncăpătoare când în prag de Festival, de exemplu Flori de Mari, cei care stăteau în spatele realizării întregului eveniment veneau pentru a povesti publicului cum merg repetițiile și cine va fi prezent pe scenă în fiecare seară a Festivalului.
Modul în care acesta încheia de fiecare dată emisiunile era unul caracteristic care transforma emisiunile de weekend într-un fenomen. “Sorin Danciu vă mulțumește pentru atenția și interesul constant cu care ne ascultați și vă spune ca de obicei până data viitoare “Laaaa……reeeee…..veeee…..deeeee……re…re…re…”, la pupitrul tehnic aflându-se de cele mai multe ori – Dorin Buterez.
Tombolele pe care le realiza în fața Televiziunii Satline, tombolele de Crăciun când afară era totuși foarte frig, oamenii se aflau în prag de Sărbători însă curtea din față devenea neîncăpătoare, ajungând să se oprească circulația pe strada București.
Oaspeții de seamă care veneau în vizită la Călărași erau surprinși la unison de pasiunea cu care Sorin Danciu desfășura evenimentele.
Aceeași părere împărtășită de toți, numai cuvinte frumoase și emoționate legate de măreția fiecărui eveniment cu care Sorin Danciu în binecunoscuta lui modestie își încărca și reîncărca bateriile pentru alte și alte evenimente viitoare.
Atâtea creeații a lăsat în urma sa încât se poate povesti mult, foarte mult chiar. Aceasta era una dintre dorințele sale… aceea de a rămâne ceva în urmă, materiale de presă, amintiri frumoase, cărți, emisiuni, gale organizate, evenimente de caritate. Toate acestea reprezintă un om cu o dedicație și o vocație clar stabilită a cărui valoare a fost apreciată în nenumărate rânduri de oameni impecabili care admirau întreaga lui pasiune, implicare în absolut tot ceea ce făcea și gândea. Planurile mărețe cu care întâmpina de altfel orice sfârșit de an, de data aceasta au rămas doar la el. Acest sfârșit, care pentru cei cu care interacționa foarte des a devenit un sfârșit în toate. Nimic nu mai poate fi la fel ca acum fix trei luni. Nimic nu mai poate fi la plănuit fel. Încercam doar, pe cât se poate, să facem în așa fel încât, atunci când privește în jos către noi să nu îi fie greu, să ne vadă că îi trimitem doar energie cu lumină și pace. Atâtea ar mai fi avut de creat, de scris, de povestit însă așa cum tot el ne-a învățat, destinul fiecărui om nu poate fi prelungit dacă Bunul Dumnezeu hotărăște ceva. Viața este eternă; iubirea este nemuritoare; moartea este un Orizont; iar un Orizont nu este altceva decât limita privirii noastre!
Ne vom aduce aminte veșnic de momentele frumoase, de chipul și vocea inconfundabilă însă dorul de o îmbrățișare va duce durerea pe culmile răbdării!
Dumnezeu să îl aibă în paza Sa!
De fiecare dată vom spune la fel: l-am mai fi vrut puțin lângă noi… puțin… și încă puțin!!!

MONICA DANCIU SAIOC