CÂMPIA CĂLĂRAȘILOR A RĂMAS FĂRĂ ADEVĂRATA SA RAZĂ DE SOARE!

Sorin Danciu a fost și va rămâne cu adevărat raza de soare în care s-au unit majoritatea fasciculelor de lumină culturală care abia mai pâlpâiau în urmă cu aproape 25 de ani, atunci a fost, poate, prima dată când cei de la conducerea județului au fost unanim de acord să găsească un om care să dea viață o istoriei a iei, o istorie plină de succese, nu numai la nivel zonal ci la nivel național și despre care se dusese vestea nu numai în România, ci și peste hotare și nu în orice țări, ci în Franța, Spania, Elveția, Belgia, Olanda și în alte zone. A fost dovada înțelepciunii celor aflați la conducerea județului Călărași care au lăsat politicile la o parte și a fost așezat în scaunul de director al Direcției de Cultură un tânăr care promitea multe, dar care realiza și mai multe. L-au adus cu gândul să dea viață și lumină lucrurilor deja amorțite și a fost una dintre acele alegeri pe care și cei mai pesimiști și refractari indivizi – e drept, puțini au lăsat patimile deoparte – și au stat acu’ să vadă și să-i convingă ce face Sorin al nostru! Trebuie să înțeleagă toată lumea că Sorin Danciu a fost numai și numai produsul lui! El a muncit- poate că munca, munca deosebită desfășurată de la tinerețe și până când s-a dus în Ceruri (poate Dumnezeu a avut nevoie de el, sau are nevoie de el, sunt sigur!), s-a sacrificat (un doctor îmi spunea că acest om, acest bărbat n-a dormit în medie din cei 61 de ani de viață mai mult de 4-5 ore dintr-o noapte), el s-a luptat întâi pentru pregătirea lui și apoi pentru a altora! Demnitatea de care a dat dovadă, modul în care a reușit să revigoreze Casele de Cultură, Căminele Culturale care ajunseseră adevărate epave- de la Oltenița și până la Fetești și de la marginea Bucureștiului până la marginea Sloboziei- au fost adevărate examene pe care el le-a trecut „cu brio“! Și nu oricum. A trecut de la a ține mistria și canciocul în mână și până la a da sfaturile cele mai competente instructorilor artistici. I-a ajutat și… culmea! Culmea este alta, că el a fost director peste o imensă câmpie în care trebuia să respire cultură cu foarte puțini salariați, cu foarte puțini bani, dar despre care să se ducă vestea, să se țină minte că aici a existat una din cele mai efervescente activități culturale din toată zona Munteniei.
Sorin Danciu nu a făcut numai Cultură, el a fost întotdeauna omul care a știut să împartă fiecăruia, după nevoi și în această mănoasă campie a Bărăganului. El a fost mereu langă oameni și această apropiere a izvorât pentru că le-a cunoscut necazurile și bucuriile. Sorin, despre care, fiind și eu cu două decenii mai în vârstă, coșcovit de boli ce strivesc balamalele vitale, am aflat când n-am mai putut să alerg să îmi iau rămas bun să-l asigur că ne vom întalni… (Când? Nu știu, numai Dumnezeu știe!)
Cum a luminat Sorin această zonă a Bărăganului unde a trezit la viață și le-a adus înapoi la Cultura care merită pusă în circulație numai el a știut. Și a învățat atunci când și-a dat doctoratul nu oriunde, ci în Franța, la Toulouse
Ahhh… Doamne! Ce-oi fi avut cu el, ai avut așa mare nevoie la tine în Ceruri?
El a promovat soliști la marile festivaluri naționale, a creat concursuri naționale pentru caricaturi și literatură. Ziua era prezent acolo unde i se cerea prezența sa, iar seara și – la cenaclu, pe posturile canalelor de televiziune, făcând cunoscută munca colaboratorilor săi, promovându-i la nivel național! Sorin, această rază de soare, a fost un ostaș de rând al luptei în tranșee pentru adevăr și dreptate, cât a putut, în apărarea cetățeanului nedreptățit, fără proptele și lipsit de relații cărora „câini” le-au luat pâinea de la gură! Prin „Jurnalul de Călărași“, dar mai ales canalul „TV Călărași1“, ce face parte din linia nouă și care poartă numele acestei zone și care este tot un „regiment din linia întâi a frontului“. Pentru pregătirea sa profesională și valențele cu adevărat cu mult peste nivelul celor de vârsta sa a trudit încontinuu o muncă ce cu greu poate fi descrisă. A fost mereu gata să dea sfaturi bune și competente și să-i facă receptivi la nevoile oamenilor pe conducătorii acelor mari unități economice care puteau să îl ajute, să-l sprijine.
Cât a fost de altruist: mereu gata să-și înfrățească puterile cu toți acei pe care știa foarte bine că nu îl înghit, dar care puteau să îl ajute- numai el știe! Cert este că el a fost un adevărat „îmblânzitor de politicieni“ pe care i-a adus în apropierea Culturii, i-a făcut să simtă și un strop din ceea ce înseamnă a fi cu un om cu vederi luminoase și poate de aici s-au născut și rezultatele deosebite pe care le-a obținut pe toate fronturile Culturii.
Am scris acum cu tot ce a mai rămas curat în mine despre Sorin Danciu, elevul care, în urmă cu aproape o jumătate de veac, a venit la „Tribuna Ialomiței“ în pantaloni scurți, dar cu poezii, știri și reportaje ce purtau pecetea tânărului dornic să străbată, ca să ajungă ceva în viață. Ce aducea el în creațiile sale? De ce avea nevoie societatea de confruntarea și lupta pentru mai bine? Și trebuie să recunosc- Sorin Danciu a fost prezent de mai multe ori în pavilionul expozițional cu prilejul lansării prozelor scrise de mine și care au fost de multe ori în dezbaterea unor oameni deosebiți cum ar fi scriitorii: Radu Aldulescu, Vasile Poienaru, Nicolaie Duman, Mircea Bârsilă, nume care sunt permanent găsite în librării. Sorin Danciu a lăsat o povară a durerii pe umerii soției Daniela, a fiicei Monica, dar și nepoatelor Rebeca-Ioana și Eva Maria, aflate la grea încercare. Prin ce a lăsat în urmă, Sorin Danciu a fost omul ce nu va putea fi uitat niciodată: el este o lumină precum a cristalelor descoperite din marea de nisipuri, omul pe care bunul Dumnezeu l-a lăsat pentru fericirea altora și pentru lacrimile familiei sale.
Cert este că Sorin nu va putea pleca dintre noi, niciodată! El este veșnic în sufletele noastre, el este veșnic acolo pe unde a trecut, pentru că, ce a lăsat el în urmă, nu poate fi demolat, Sorine!
Știm foarte bine și îi spunem familiei tale, că durerea nu se împarte, că durerea este numai a celor care au fost lângă tine!
Somn lin! Și Dumnezeu să te aibă în pază, așa cum te-a avut și în viață!

Mihai VIȘOIU