CITATUL SĂPTĂMÂNII: URSULEŢUL CRIMINAL ŞI MILIŢIŞTII IOHANNIŞTI

Dar ursul trece, câinii latră, adaug eu, miliţiştii îl hăituiesc cu maşinile şi sirenele din dotare, vânătorul îl omoară, autorităţile îl transformă în cenuşă, deci toată lumea ar trebui să fie fericită. Doar toţi şi-au făcut datoria! Aşa să fie? De când poliţiştii sunt hăitaşi, vânătoarea are loc într-un oraş plin cu oameni şi victima unei orori este incinerată rapid pentru a dispărea probele incriminatoare? Aştept cu nerăbdare de la Miliţia Sibiu următoarele justificări. Nu m-ar mira să aflăm cu toţii că, la autopsie, în burta ursului s-a găsit un lup, iar în burta lupului se afla o bunicuţă a cărei dispariţie fusese reclamată la poliţie de către Scufiţa Roşie, chiar cu câteva ore înainte de omorârea ursuleţului. Iar prefectul de Sibiu, impresionat de vitejia vânătorului, să-i propună preşedintelui decorarea acestuia cu Ordinul Naţional Steaua României!
A, era să uit! Cică ursuleţul ar fi atacat o bancă, spărgându-i un geam. E posibil, poate o fi avut şi el un credit în franci elveţieni. Mulţi şi-au pierdut cumpătul în faţa abuzului băncilor. De ce un ursuleţ ar fi mai răbdător decât un om? Totuşi, aici mă văd nevoită să iau apărarea bancherilor. De ce au împuşcat bietul animal, oricum îl jupuia banca de viu pentru nesăbuinţa de a se împrumuta ca să-şi cumpere şi el un bârlog… Acum de unde să-şi mai recupereze instituţia financiară mărunţişul dat cu împrumut, plus căruţa de bani reprezentând dobânda aferentă? De fapt, eu fac haz de necaz. Necazul nostru al tuturor, instituţii încă nereformate, incompetente şi corupte, reprezentând statul român în relaţia sa cu cetăţeanul, dar şi cu natura patriei.
SIMONA POPESCU- COTIDIANUL