Comemorare! PRODUCĂTORUL PRIMULUI FILM ROMÂNESC ERA DIN CĂLĂRAȘI!

*Plăcuță comemorativă în amintirea lui Leon Popescu!

Primul film românesc produs de un român s-a numit “Independența României” și a fost realizat în anul 1912! Producătorul acestui film se numea Leon Popescu, era fiul familiei Ana și Marinache Popescu, fondatorii casei monument istoric care astăzi este sediul Direcției Județene pentru Cultură Călărași!
În amintirea acestui personaj al cărui model a întruchipat și rolul Leon Popescu din filmul “Restul e tăcere”, la sediul Direcției pentru Cultură Călărași joi, 13 Decembrie, pe strada 13 Septembrie, la ora 13:00 va fi dezvelită o plăcuță comemorativă !

IATĂ CÂTEVA INFORMAȚII DESPRE LEON POPESCU!

Ana şi Marinache Popescu, negustori de cereale, au avut un singur fiu, Leon. Acesta a scris istoria cinematografiei româneşti, el fiind primul realizator de film. “Independenţa României”. Filmul a fost realizat în anii 1911-1912 şi avea ca subiect Războiului de Independenţă al României. Premiera filmului a avut loc la cinematografiul „Eforie“ din Bucureşti. Filmul a fost apreciat în străinătate, fiind difuzat la Budapesta, Viena şi Paris. Leon Popescu a realizat o mare publicitate a filmului şi în Anglia. Acesta a murit 53 de ani mai târziu, în 1918. Marinache Popescu, tatăl acestuia, un cunoscut negustor de cereale din secolul al XIX-lea a construit casa în care funcţionează sediul Direcţiei pentru Cultură. Clădirea a fost donată în anul 1927 pentru a servi învăţământului şi culturii. Clădirea a fost, de-a lungul timpului şcoală de fete, bibliotecă, şi sediul culturii.

FILMUL DE ARTĂ LEON M. POPESCU

La rubrica „Ecouri” a ziarului „Rampa”, condus de N.D.Cocea, se putea citi în 26 martie 1913 următoarea notiță: „Suntem informați, din izvor bun, că d-l Leon Popescu, proprietarul Teatrului «Leon Popescu», fost Liric, e pe cale să înființeze în București o mare casă de cinematografie, cu scopul de a da numai filme românești, jucate fie de actorii noștri, fie de o trupă străină special angajată în scopul acesta”. Efectiv, la numai câteva luni după premiera lung metrajului Independența României, stimulat de experiența pozitivă a acestui film, Leon Popescu pune bazele unei importante case de producție cinematografică pe care o va intitula „Filmul de artă Leon M.Popescu”. Într-o altă notiță de ziar anticipativă se vorbea despre marile șanse de reușită ale acestei case de producție, datorită faptului că are la bază un „mare financiar” și niște „străluciți artiști ronâni, în frunte cu cera mai minunată tragediană modernă a noastră”. Marele financiar era, firește, Leon Popescu, iar minunata tragediană modernă era actrița Marioara Voiculescu, cea care continua – după retragerea lui Alexandru Davila – activitatea companiei de teatru înființată de acesta cu doi ani în urmă. Compania „Marioara Voiculescu” cuprindea, într-adevăr, niște „străluciți artiști”, actori de mare valoare precum Constantin Radovici – care jucase cu succes și la „Burgtheater”-ul din Viena –, Ion Manolescu sau G.Storin, o „garanție sigură”, care justifica ideea lui Leon Popescu de a angaja întreaga trupă, pentru o producție cinematografică de continuitate. Ca operator pentru filmele Casei, Leon Popescu l-a avut tot pe Franck Daniau – pe care-l adusese în țară pentru Independența României – ajutat de alt operator francez, Alphonse Chagny și, se pare, de italianul Demichelli, în timp ce specialistă în montaj era soția lui Daniau, Paule Cambon. Punctul nevralgic al Casei de producție era, însă, regia. În condițiile date, „regia” o semnau, alternativ, Marioara Voiculescu, Constantin Radovici și scriitorul Haralamb Lecca (acesta din urmă se ocupase de regia de teatru pe vremea în care fusese director al Teatrului Național din Iași), dar niciunul nu cunoștea regia de film. Prima proiecție cu o producție a „Filmului de Artă Leon M.Popescu”, în „cerc închis”, a avut loc în 11 iunie 1913, la cinematograful bucureștean „Clasic”, cu filmul Amorurile unei prințese, regizat de Marioara Voiculescu, cea care avea și rolul titular, în distribuție cu Gh.Storin și Mitzi Vecera-Ionescu. Printre spectatorii acestei premiere, numeroși scriitori și oameni de teatru precum N.D.Cocea, Mihail Sorbul, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, Ion Minulescu, A.de Herz, Corneliu Moldovanu. După două săptămâni, a urmat o altă premieră a Casei, filmul Răzbunarea, regizat de Haralamb Lecca, de fapt o ecranizare a dramei caragialene „Năpasta”, cu numele personajelor schimbate, fapt sancționat aspru de presa vremii. Jucau în film Marioara Voiculescu (Fira), Iancu Petrescu (Sandu), Ion Manolescu (Florea). Premierele se țineau „lanț”: la 1 iulie 1913 putea fi văzut filmul Urgia cerească, scris și realizat de Constantin Radovici, care juca și rolul principal, alături de Mitzi Vecera-Ionescu și Elena Crissenghi. Numai că „afacerea” lui Leon Popescu cu Compania Marioara Voiculescu n-a ținut mult. Nu trecuseră decât câteva luni de la premiera filmului Amorurile unei prințese, când, între părțile contractante ale colaborării au izbucnit litigiile, soldate cu lungi și obositoare procese.
Leon Popescu s-a judecat îndelung, din pricini diferite, atât cu membrii companiei teatrale cât și cu colaboratorii francezi. La data izbucnirii conflictului – în toamna anului 1913 – „Filmul de Artă Leon M.Popescu” avea terminate o serie de alte lungi metraje, pe care le-a prezentat pe ecrane doar atunci când situația a permis-o, după luni sau chiar ani de așteptare. Așa s-a întâmplat cu filme precum Spionul (cu premiera în septembrie 1914), în care jucau Constantin Radovici și Marioara Voiculescu, Detectivul (prezentat pe ecrane în martie 1915, cu aceiași protagoniști, Constantin Radovici având chiar un dublu rol) sau Dragostea marinarului (cu premiera în iunie 1916). Cât despre Leon Popescu (1864-1918), el a fost „pus sub interdicție” după ce, se zice, ar fi dat foc, cu propria-i mână, filmelor pe care le adăpostea într-o magazie a Teatrului Liric, în decembrie 1917, și, învins de firea sa păcătoasă, tracasat de nesfârșitele procese în care a fost angrenat, lovit de o întunecare mintală precipitată, avea să fie condus pe ultimul drum în aprilie 1918, la 54 de ani, de către foștii colaboratori și de „neconsolata” familie care, cu numai câteva luni în urmă, susținuse punerea lui sub interdicție, invocând drept argument al dezechilibrului mental faptul că „investise sume mari cu filme de cinematograf în speranța unor câștiguri fabuloase, dar fără nici un beneficiu”.

LEON POPESCU, PRODUCĂTOR ŞI PROPRIETAR AL FILMULUI RĂSBOIUL INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI 1877-78

Despre filmul „Restul e tăcere” al regizorului şi scenaristului Nae Caranfil s-a spus că nu îi lipseşte decât o cinematografie românească din care să facă parte. Însă debutul spectaculos al acestei cinematografii autentice este evocat chiar de subiectul peliculei, de fapt un film dedicat pionierilor cinematografiei naţionale. Scenariul, premiat de mai multe ori, se bazează pe materialul documentar adunat cu pasiune de Tudor Caranfil, tatăl regizorului, în vederea stabilirii persoanelor şi împrejurărilor responsabile de realizarea filmului Războiul Independenţei României, primul lung-metraj artistic românesc proiectat în premieră la Peleş, în prezenţa familiei regale, la 17 iulie 1912. “Microromanul” lui Tudor Caranfil intitulat În căutarea filmului pierdut1 s-a născut dintr-un fapt dramatic: descoperirea, în anul 1985, a unui fragment, cu o durată de 20 de minute, din pelicula originală, pe baza documentelor găsite în arhiva personală a marelui actor Aristide Demetriade, regizorul acestei adevărate superproducţii. Investigaţia privind realizarea filmului a început încă din 1933 şi continuă şi astăzi, deoarece au mai rămas de lămurit aspectele privind iniţiatorii proiectului, colaborarea echipei artistice cu armata, costul producţiei şi activitatea controversată a producătorului. Cu ocazia unor evaluări făcute de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale în vederea informatizării evidenţei actelor provenind din fondurile Tribunalului Ilfov, din perioada anterioară primului război mondial, s-au găsit două acte autentice care lămuresc o parte din aspectele amintite. Primul, prin care o echipă de artişti ai Teatrului Naţional formată din “Grigore Brezeanu, Constantin Nottara, I. Brezeanu, Petre Liciu, V. Toneanu, N. Soreanu şi Ar. Demetriade” formează împreună cu Leon Popescu şi Pascal Vidraşcu societatea “Film de artă română Leon Popescu”, cu scopul de a “confecţiona şi exploata filme cinematografice”. Leon Popescu se obligă să aducă suma necesară pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesitate de confecţionarea filmului Răsboiul Independenţei 1877/78. Pentru început “capitalul depus pentru această întreprindere e de 15.000 lei”. De maximă importanţă este precizarea că “Pascal Vidraşcu şi Grigore Brezeanu se obligă să aducă în asociaţie concesiunea ce au de la Onor. Minister de răsboiu pentru confecţionarea filmului Răsboiul independenţei 1877/78”. Aşadar, iniţiatorii proiectului sunt numiţi pentru prima oară într-un act oficial. Rolul special al acestora se confirmă şi din modul de împărţire a beneficiilor rezultate din exploatarea filmului: 55% Pascal Vidraşcu şi Grigore Brezeanu, 45% Leon Popescu, C. Nottara, P. Liciu, N. Soreanu, V. Toneanu, I. Brezeanu şi Ar. Demetriade.
Din cercetările efectuate până în prezent rezultă că societatea “Film de artă română Leon Popescu” nu a fost înregistrată la secţia comercială a Tribunalului Ilfov, actul autentic notarial fiind singura mărturie a înţelegerii încheiate între părţi la 26 noiembrie 1911. Al doilea act autentic, datat 5 iulie 1912, se referă la cumpărarea de către Leon Popescu, odată cu negativul filmului Răsboiul Independenţei României 1877- 78, şi a dreptului exclusiv de “vânzare sau representare în întreaga lume”. Membrii Societăţii înfiinţate în noiembrie 1911 sunt despăgubiţi cu suma de 200.000 lei. Dintre ei lipsesc Pascal Vidraşcu, unul dintre iniţiatorii afacerii, şi Petre Liciu, mort între timp. Conflictul cu Vidraşcu va dura câţiva ani la Tribunal. O cercetare în acest sens este necesară, fiind o cale de a lămuri ce peliculă se ascunde sub denumirea “Roaissate”, prelucrată la Paris, odată cu cele 11 copii pozitive ale filmului Răsboiul Independenţei României 1877-78, operaţie ce a costat 100.000 lei.

CENTENAR-ANIVERSAR-
LEON POPESCU – PRODUCĂTORUL PRIMULUI FILM ROMÂNESC!

Primul film românesc – “Independența României” – a fost realizat în anul 1912 pentru a fi difuzat pe teritoriile locuite de români pentru conștientizarea ideii de unitate națională! Producătorul acestui film a fost Leon Popescu, fiul familiei Ana și Marinache Popescu, proprietarii casei din Călărași, astăzi monument istoric!
În cadrul proiectului “10 pentru Centenar” inițiat de Consilul Județean Călărași și finanțat de Ministerul Culturii și identității Nationale va fi dezvelită o placă memorială la sediul Direcției pentru Cultură a județului Călărași.
Evenimentul va avea loc în ziua de 13 decembrie, la sediul instituției din strada 13 Septembrie, la ora 13:00!