DE LUAT AMINTE- CUM A AJUNS GRECIA LA FALIMENT? CUMPĂRÂND… ARME!

România are de învăţat ceva din criza grecilor!* O ţară care, totuşi, trăieşte pe picioarele sale, datorită turismului! *Şi totuşi, dându-se o „înaltă prioritate” (vorba ştiţi dumneavoastră cui) cumpărării de arme (arme peste arme!) Grecia a ajuns în cea mai gravă criză dintre toate ţările Uniunii Europene! *Români, dumneavoastră ce părere aveţi?!…

armata greacaAnaliştii degrabă vărsători de verdicte n-au întârziat, la momentul oportun, să arunce vina pentru criza datoriilor Greciei în spinarea Jocurilor Olimpice din 2004. Pentru că ni s-a spus şi încă ni se spune Grecia a cheltuit atunci aproape zece miliarde de euro pentru organizarea Olimpiadei, ceea ce ar fi băgat ţara în faliment.
Să nu uităm, totuşi, că în momentul în care Grecia s-a declarat copleşită de nivelul datoriei externe, ţara avea de dat înapoi peste 400 de miliarde de euro. Cheltuielile cu organizarea Olimpiadei reprezentând, aşadar, undeva pe la 2,5% din această datorie. Mai mult, veniturile fiscale ale Greciei din banii cheltuiţi cu Olimpiada au fost de 2,4 miliarde de euro. Jumătate de miliard de euro a mai încasat statul grec ca taxe de la Comitetul de Organizare a Olimpiadei de la Atena, iar comitetul de organizare a avut venituri de peste două miliarde de euro.
Din cele zece miliarde de euro cheltuite, chipurile, doar pentru Olimpiadă, de fapt, 5,1% s-au dus pentru îmbunătăţirea infrastructurii, de care grecii profită şi astăzi, 14% s-au dus în îmbunătăţirea reţelei de drumuri şi 13,9% au fost investiţi în regenerare urbană.
Pe lângă investiţiile imense în facilităţile sportive, grecii s-au ales, după Olimpiadă, cu un aeroport nou, un metrou îmbunătăţit şi extins, o reţea extinsă de tramvaie şi trenuri uşoare. Tot datorită Olimpiadei, Atena are o nouă autostradă de centură.

După Olimpiada din 2004, turismul în Grecia a crescut cu 20% până în 2007, iar exporturile au crescut între 8,5% şi 11,6% anual, tot până în 2007. Atât creşterea turismului, cât şi cea a exporturilor se datorează şi capitalului de imagine obţinut ca urmare a organizării Olimpiadei la Atena. Chiar dacă cele zece miliarde de euro investite în Olimpiadă nu s-au amortizat pe loc, statul grec a încasat direct cam jumătate din cât s-a cheltuit pentru Olimpiadă şi, în plus, în urmă au rămas câteva investiţii de durată în infrastructură.

Poate, însă, ar trebui să căutăm în altă parte cauzele îndatorării Greciei peste limitele acceptabile. De exemplu, în cheltuielile militare?
Grecia are, astăzi, peste 1.300 de tancuri. De două ori mai multe decât Marea Britanie.
854 dintre aceste tancuri sunt Leopard, de producţie germană. Mai mult, 578 dintre ele sunt cumpărate din 2003 încoace. Numai pentru aceste tancuri, Grecia a cheltuit în ultimii 13 ani aproximativ trei miliarde de euro. Pentru şase submarine comandate în Germania din 2000 încoace, plătite deja, dar fără ca acestea să fie livrate în totalitate, Grecia a mai plătit 3,84 miliarde de euro. Modernizarea a patru fregate, tot nemţeşti, i-a costat pe greci 400 de milioane de euro.
Dar nu numai de la nemţi a cumpărat Grecia armament, ci şi de la americani, având astăzi o frumoasă flotă aeriană de 155 de F-16. Închipuiţi-vă cât au costat avioanele astea, dacă noi am plătit 628 de milioane de euro pentru doar 12 bucăţi, şi alea second-hand.

15% din exportul de arme al Germaniei din 2012 a fost reprezentat de achiziţiile greceşti. Franţa, la rândul ei, a exportat 10% din producţia sa de armament din 2012 tot în Grecia.
În 2015, Grecia cheltuia pentru armată 2,4% din PIB. În 2012 cheltuia 2,3% din PIB, adică aproximativ 5,8 miliarde de euro. În doi ani, Grecia a cheltuit mai mult pentru armată decât costurile totale ale organizării Olimpiadei din 2004. De pe urma cheltuielilor cu achiziţia de armament, în Grecia, însă, nu au venit mai mulţi turişti, nu au crescut exporturile şi nici nu au rămas elemente de infrastructură.
Dar îndatorarea Greciei nu a început în anii 2000, ci în anii ’80. Tot atunci, Grecia cheltuia pentru nevoile reale sau imaginare ale armatei 6,2% din PIB anual. În periaoda anilor ’90 ai secolului trecut, Grecia a fost a doua ţară după Israel care a avut sisteme de rachete Patriot, o altă cheltuială de ordinul miliardelor de dolari, făcută pentru a se apăra de aliaţii din NATO, turcii.

Pe greci, aşadar, cheltuielile militare făcute cu costuri enorme în ultimii ani i-au ajutat doar să se îndatoreze mai mult decât puteau duce. Desigur, li se pun în cârcă şi traiul prea bun pe care şi l-au dorit, cheltuielile salariale, necolectarea taxelor şi multe altele. Dar cheltuielile militare de peste 100 de miliarde de euro în douăzeci de ani nu pot fi neglijate, însă, atunci când ne întrebăm cum de a ajuns ţara aia la datorii de 400 de miliarde de euro la nivelul lui 2015.
Noi ne pregătim să cheltuim pentru înarmare minimum 9,3 miliarde de euro până în 2026. Dar asta nu e tot, pentru că armata n-a apucat să-şi prezinte tot necesarul de înzestrare strategică. Aceste cheltuieli se fac fără un plan exact, cumpărându-se sisteme a căror utilitate nu e neapărat dovedită de studii şi nu a fost supusă nici măcar dezbaterii specialiştilor. Despre dezbaterea publică nici n-are rost să vorbim, aceasta lipsind cu desăvârşire.
Peste nouă ani, parte din armamentul achiziţionat în ultimii doi-trei ani va fi deja depăşit moral, poate şi fizic. Avioanele vor avea resursa de zbor aproape de epuizare, că le-am cumpărat la mâna a doua.

Dar măcar ne vom fi respectat nişte angajamente luate de diverşi politicieni, angajamente care nu au fost ratificate de Parlamentul României şi nu au fost făcute în urma unei validări prin vot popular. Asta, în timp ce legea care impune cheltuirea a 6% din PIB pentru educaţie n-a fost şi nu va fi respectată. Dar să nu ne facem probleme. Peste nouă ani vor fi foarte puţini cei care vor mai şti să citească, aşa că se va descoperi mai greu că, undeva pe la începutul deceniului al doilea al secolului XXI, România alesese înţelept să investească în educaţie, nu în armament.

Patrick André de Hillerin (Caţavencii)