DE ”SÂNZIENE” – SĂRBĂTOAREA IEI – LA CĂLĂRAȘI!

“CASA EXPOZIȚIILOR” – PRILEJ DE AFIRMARE A VALORILOR!

În spațiul primitor al Direcției pentru Cultură Călărași a avut loc, la începutul acestei săptămâni, vernisajul unei expoziții extrem de originale!
Cu prilejul “Sărbătorii Sânzienelor” au fost aduse în spațiul generos expozițional costume tradiționale, exponate tradiționale, realizări artistice având ca marcă tradiția românească!
Interesant este că și multe dintre persoanele prezente la manifestare au îmbrăcat iia românească, totul generând o impresionantă manifestare a tradițiilor!
Iată principalele momente și mesaje ale vernisajului:

CORNEL URSU DOBROGEA – VREM SĂ ADUCEM ÎN LUMINĂ IIA ROMÂNEASCĂ!

Bine ați venit la serbarea iei românești, astăzi când avem două evenimente: primul este religios, este vorba despre nașterea Sfântului Ioan Botezăttorul, dată la care noi serbăm Sânzienele, Drăgaica, și ziua iei românești. Este un proiect personal care a plecat din mijlocul cenaclului, am apelat la colegii mei care au înțeles mesajul și în timp am pregătit niște lucrări pe care să le putem afișa pe mesele casei expozițiilor. Sunt lucrări de pictură combinate cu ia românească. Serbarea de astăzi am denumit-o „Ziua iei românești” și vrem să aducem în lumină ia românească, care este un brand românesc, printre puținele branduri românești pe care poporul a reușit să-l evidențieze după revoluție. Avem lucrări de pictură începând cu Mireille Astrid Popa, Nuni Ștefănescu, Jimmy Stănescu, ale mele, Cornel Ursu Dobrogea, iar în spate avem lucrările Petronelei Milea și mai avem o lucrare a părintelui Adrian Grigoriu, „Mica sânziană”, și în completare la această temă a sânzienelor avem cinci lucrări ale unui artist plastic ucrainian care a surprins foaret bine motivul sânzienelor, coronițele cu flori pe capul copiilor. Ni s-a alăturat la acest proiect cultural și Filofteia Radu, care a venit cu o ie foarte frumoasă cusută de mâna dânsei, pe care vă rog să o priviți, și ne bucurăm că a reușit să ne-o aducă să o expunem, și ne promite că poate la anul colecția se va mări. În completare la partea de ie româneească a venit părintele Grigoriu, președintele Cenaclului artistic literar călărășean Phoenix de anul acesta, care ne-a adus o mulțime de ștergare românești, de ii, elemente românești, care să completeze această expoziție.

PĂRINTELE ADRIAN GRIGORIU – SĂ NE SIMȚIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI!

Mă aflu în tripla postura de fost preot al parohiei de la Dichiseni, o a doua de pictor amator, și a treia de colecționar la început de drum și de membru al Cenaclului Phoenix. Am avut în perioada în care am fost preot la Dichiseni intenția de a face un colț etnografic și de a culege și păstra, tezauriza produse din zonă, și am reușit să strâng cam o sută de piese de țesături, și în momentul în care m-am mutat în Călărași am găsit că e de cuviință ca acele lucruri să stea la muzeu și le-am donat Muzeului Dunării de jos. Însă după ce a fost momentul acesta petrecut în noiembrie 2011, în anul 2012 cineva mi-a adus un ștergar, și atunci am reluat proiectul de a colecționa și alături s-au mai adăugat câteva piese atât din zonă, mă refer aici la un ștergar țesut de cineva din Dichiseni, și de asemenea, familia, ce mi-au procurat din Moldova, zona Huși, câteva din produsele de acolo. Și astfel avem în față aceste două ștergare mari, de nuntă, care sunt cusute de Bucur Aurica, în prezent are 92 de ani, și sunt lucrate la război de țesut în manieră tradițională. De asemenea, Panait Aurica a lucrat acea ie pentru copii, care e brodată cu motive din zonă, și de asemenea ștergare cu motive moldovenești dar și românești. Pe de altă parte la Dichiseni am început cu copii un cerc de pictură și așa am ajuns pictor amator. Am pictură pe sticlă dar tehinca este modernă în sensul că folosesc lac de unghii sau ojă și așa am început să învâț cu copii deodată, învățându-i pe ei, și am debutat anul trecut la salonul de primăvară, iar anul acesta am această lucrare împodobită cu motive florale, sânzienele, iar postum, deși modelul de bază este a unui artist ucrainian consacrat, eu am încercat ca ia să fie din zona Ialomiței, și să fie un aport adus din zona noastră a României, pentru că atunci când vorbim despre ie ne simțim mândri că suntem români și totodată ne bucurăm cu drag de orice manifestare prilejuită atât cea religioasă cât și cea laică în care suntem puși cu ceea ce avem noi, cu sufletul frumos, pentru că românul are sufletul frumos.

PETRONELA MILEA – MAI MULT DECÂT VORBELE MELE VORBESC PICTURILE!

Vă mulțumesc pentru prezență, pictura vorbește! De exemplu acesta este un autoportret de-al meu mai vechi și l-am readaptat pentru această expoziție. Aceea este o ie în miniatură confecționată din două bluze, cu tehnica colarului.

FILOFTEIA RADU – AM REALIZAT O PARALELĂ ÎNTRE VREMURILE DE ALTĂDATĂ ȘI TIMPUL PREZENT!

Vă mulțumesc că m-ați invitat. Mă gândeam când am venit ce să spun, ce spui despre o ie, sunt prea multe de spus. Știți cum e, dacă o persoană 80,90,100 de ani are multe de spus, dar o ie că e de pe vremea civilizației cucuteni? Sunt 6 milenii, sunt foarte multe de spus. M-am gândit la o paralelă, ce se întâmplă astăzi cu îmbrăcămintea și cum era odată. Păi și acum ca și atunci se îmbrăcau diferit pentru momente diferite. Adică la cununie se îmbrăcau în costum, ca și acum, că doar nu mergem ca la serviciu, la munca câmpului aveau ii simple, nu își pierdeau timul cusând, era clar că era o haină care se deteriora mai repede. Apoi erau cămășile pentru fete tinere, erau foarte colorate, mai aproape de corp, nu erau strimte, apoi erau cele pentru doamne mai în vârstă, se numeau cămăși bătrânești, cusute cu negru, mai serioase. Erau largi după căsătorie, ca să poată să mascheze sarcina, după ce terminau se strângeau iarăși cu brâul. Era o amprentă a omului gospodar. Nu făceau chiar toate femeile ii, dar majoritatea își puneau amprenta. V-am adus aici o ie, am cules modelul dintr-un album de modele realizat de doamna Veronica Bălan, din zona Bârladului, bineînțeles era cu roșu și negru, și cum spuneam așa a fost viziunea mea, cu galben… cu verde… mi-am pus amprenta. Nici o ie nu semăna una cu cealaltă, Erau diferite. Chiar dacă puțin furai din modelul iei vecinei, ceva te inspira și creai alt model. Sunt foarte multe modele. Și am adus și două brâie, pentru că așa cum am spus se incingeau, le era ușor și la munca câmpului ca să nu le alunece rochiile pe jos. Acum noi purtăm ca o modă așa, dar era o îmbrăcăminte lejeră și comodă, le conferea lejeritate în mișcări și puteau să facă mișcări ample, materialele erau naturale, cânepă, in, bumbac, toate prelucrate în casă.

SORIN DANCIU – DIN FERICIRE, ÎNTR-O LUME TOT MAI NEBUNĂ AVEM ȘI OAMENI SĂNĂTOȘI LA CAP!…

Mai mult decât de a exprima bucuria și a dumneavoastră că există pe de o parte continuitatea aceasta atât de importantă spun eu și poate că din punctul ăsta de vedere cam suntem contra curentului dar au mai fost asemenea încercări în istorie și tot oameni ca noi le-au depășit, iar pe de altă parte bucuria că există oameni în Călărași care au asemenea preocupări, într-o lume tot mai nebună, avem oameni sănătoși la cap, ceeea ce e fundamental. Vă felicit că existați și ne bucurăm că ați fost și cunteți aici!