EMINESCU – SCRISOAREA A III-A… ACTUALIZATĂ!

Iată vine-un jeep** pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta și rosti către șofer:
„Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras mașina, lângă gura de metrou…”.
„-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur….”
„-Și mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.

Așteptând vreo 5 minute, își pierdu orice răbdare,
Și trimise bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se oprește un X5.
Și din el coboara Mircea, în bermude și opinci.
Printre turci porni agale, și privindu-i cu nesaț,
Le-arătă un „Sony Vaio”, care-l ține la subraț.
Agitat, la el în jeep, și-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă și îl sună pe mobil:
„-Tu ești Mircea?”
…”-Da-mpărate, am uitat să îți dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Și-am luat-o… pe centură, îndrumat de GPS!
Acum am parcat mașina. Unde ești?, că vin la tine…”
„-Sunt la mine în mașina și te văd, te-ndrepți spre mine”.
Și de-ndată ajunse Mircea și urcă la turc în jeep.
Și-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Sa își strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Și să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.

„-Baiazide, ști că-i criză, și-acum viața-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la „Heroes” în rețea.
Sau în loc să cucerești, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucam „conQUIZtador”?

„-Cum când turcii-mi sunt în vamă, și-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ți se pare „cool”?

Eu nu-s disperat ca tine să stau nopți întregi pe net
Eu trăiesc în realitate, și nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Tilsit sau Oituz…”
„-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un „buzz”??”

„-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mișto de noi…
Mâine sunt aici cu turcii și-ți declar de-acum război”.

„-Cum vrei tu, mărite pașă, eu speram să mă-nțelegi,
Căci de-ajungem la cuțite, voi nu mai plecați întregi.
N-aș vrea să pun pe „YouTube”, cu-ai tăi morți, videoclipuri,
Nici că Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ți-e dorința, mâine ne vedem la luptă,
Și-ți promit că pleci d-aici cel puțin c-o mână ruptă”.

Și zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Și trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la mașină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
„Scuze. V-am blocat o roată, c-ați parcat pe interzis”…

Și dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de „bip”-uri,
Ca să-și strângă toți oștenii și să îi îndese-n „Jeep”-uri.

Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toți cu pantalonii-n vine!
Toți văitându-se de moarte, ghemuiți prin iarba scurtă
Rezemați de câte-un ciot, și ținându-se de burtă.

„-Baiazid, hai să ne batem…!! Unde ești, de ce nu vii?”
„-Mi-am scos în oraș oștenii, și i-am dus la KFC.
Și-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.

„-N-am știut că la „fast-foud”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă riști să pleci pe „brânci”…

Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.
Da-ne niște „triferment” și-o să facem cale-ntoarsă”…

Și așa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.

Deci se vede pân-la urmă că „fast-food”-ul face bine.

Asta-i tot… Dar fiți voi siguri că Istoria o să zică:

„Turcii l-au văzut pe Mircea și-au făcut pe ei de frică”…*