GLORIE ÎNAINTAȘILOR: CUM A FĂCUT SRI MAREA UNIRE

Punem pariu că habar nu aveați de rolul major avut de serviciile secrete în unirea provinciilor istorice sub numele de România, mai ales Marea Unire de la 1918. Nici noi nu știm mare lucru despre asta, dar un raționament simplu și de bun simț nu lasă loc de echivoc: mai mult decât Armata României și la paritate cu clasa politică, unirea de la 1 decembrie 1918 e opera SRI ori a glorioșilor săi precursori.
De unde știm asta?
Foarte simplu: după numărul majoritar de generali SRI care l-au încadrat pe președinte la festivitățile de la Alba Iulia.
Un număr care îl bate de la distanță pe cel al generalilor forțelor terestre, marine și aeriene, la un loc ori pe cel al reprezentanților MAI.
Se știe că în perioada Războiului Rece, americanii decriptau mișcările din interiorul partidului comunist sovietic, al armatei ori al KGB după distanța la care erau plasate, în pozele oficiale, diverse personaje de secretarul general, la paradele militare. Cine era aproape de Stalin ori Brejnev era om de încredere, cine era mai aproape decât anul trecut era în ascensiune, cine era mai departe, în dizgrație etc.
La Alba Iulia, președintele Klaus Iohannis are în stânga politicieni (foarte aproape și foarte interesant, Corina Crețu!), în stânga-spate (aproape ostracizați) oamenii de la Interne, în dreapta oamenii armatei, dar spatele și flancurile îi sunt asigurate puternic de către SRI, prezent printr-o duzină, cel puțin, de generali, plus directorul civil Eduard Hellvig, ba chiar și prin purtătorul de cuvânt Ovidiu Marincea, cu toții cât mai vizibili posibil.
Între generali, Cătălin Bizadea, George Voinescu, Anton Rog, șeful Centrului Național Cyberint, Adrian Ciocîrlan ori Florin Mărgărit.
Au venit să se alinieze lângă președinte nu doar toți șefii de la centru, ci și locțiitorii lor, câte doi în unele cazuri.
Ușor de depistat în imagini după uniformele albastre și caschetele aurii.
Cum a ajuns un serviciu secret, fie el și cel mai mare, să ”bată” Armata la evenimente de acest tip și să încalce caracteristica de low-profile pe care ar trebui să o aibă nu se poate explica decât în două moduri, în opinia noastră.
Fie e recunoașterea rolului istoric al SRI în Marea Unire, la paritate ori peste cel al regalității, al diplomației, al partidelor istorice, al Brătienilor și al lui Maniu șamd.
Fie Klaus Iohannis și SRI țin să transmită un semnal direct în pragul anului electoral, pentru ca adversarii politici să știe cu cine au de a face. Și să se gândească, eventual, de două ori.
Să amintim, în treacăt, în final, o altă bizarerie: în săptămâna dinaintea Zilei Naționale, președintele a avut o intensă activitate de decorare și ridicare în grad a unor personalități că, deh, o dată e Centenarul.
Bilanțul ar fi cam așa: vreo 7-8 civili decorați (vreo doi scriitori, o realizatoare TV, un director basarabean de teatru, câțiva medici, câteva instituții universitare) și foarte multe zeci de generali (6 generali noi făcuți dintr-un foc la SRI), colonei, ba chiar și agenți de la Circulație.
Klaus Iohannis la Centenar: un dascăl care s-a militarizat mai repede decât ne-am fi dorit.

Bogdan Tiberiu Iacob – inpolitics