GYURI PASCU! A MURIT GYURI PASCU!…

Într-adevăr, există destin, există elemente deasupra fiinţei noastre. Care, de foarte multe ori, ne domină. Se întâmplă, în existenţa noastră, evenimente ale căror semnificaţii ne scapă, în momentul iniţial. Pentru ca, după aia, să realizăm ce moment istoric am trăit!
În toamna anului trecut am realizat un interviu care, astăzi, se dovedeşte a fi fost ISTORIC! Un interviu cu Ioan Gyuri Pascu, un interviu în care acesta îşi mărturisea elemente din cariera sa excepţională, dar a lăsat, înregistrate şi amintiri despre Călăraşi. Pentru că, la un moment dat al vieţii sale, Ioan Gyuri Pascu a fost… călărăşean!
L-am cunoscut înaintea evenimentelor din 1989, printr-o prietenă comună, astăzi- în Suedia! Se vorbea, în judeţ, despre „nebunul cu barbă, de la Ulmu”. Era un nume important, pentru mine şi dintr-un alt motiv- înainte de facultate, am predat, un an, la Ulmu- ca suplinitor- pe franceză. Am plecat de acolo pentru că am intrat la facultate. Iar pe acest post a venit, prin repartiţie, la Ulmu- Ioan Pascu! El era- Gyuri Pascu! Desigur, atunci când ne-am întâlnit prima oară ne-am amintit una… alta… despre Ulmu, în primul rând!
A urmat perioada anilor ’90, cu marile succese ale grupului Divertis. Ne-am întâlnit la multe spectacole ale grupului. După care, atunci când realizam emisiuni de radio (Voces Campi) şi televiziune (Satline) am organizat un spectacol- special, pentru el- la „Queen“! Un spectacol care m-a dezamăgit, din punctul de vedere al publicului- publicul nu a rezonat la un spectacol de duminică seară! Am realizat, atunci, că nu trebuie organizate spectacole duminică seară, din foarte multe motive pe care nu le enumăr acum. Dar, atunci, după spectacol am realizat un interviu (filmat) cu Ioan Gyuri Pascu, un interviu, la rândul său, antologic.

gyuri-pascu-2003-clubul-artelor

Ne-am mai întâlnit de câteva ori, iar una dintre cele mai interesante secvenţe a fost aceea în care a venit împreună cu Cristian Mungiu (regizorul premiat la Cannes) când am vorbit mult, foarte mult despre condiţia teatrului şi a filmului românesc…
Şi a venit Festivalul „Chitara Dunării“. 2015. În toamnă. Atunci când am decis să fac un interviu cu Gyuri Pascu. Un interviu, iată, astăzi- ISTORIC! Provocat de dialogul pe care l-am avut înaintea spectacolului, Gyuri Pascu s-a dezlănţuit, pe scenă! Amintindu-şi o sumedenie de lucruri antologice, din Călăraşi! De la „autobuzul CSC-Modelu“, până la celebra „ciorbă de curcan de la Turn“- restaurantul unde era conducător nimeni altul decât George Naghi! Întemeietorul firmei „Aldis“! Dar Gyuri nu ştia asta, i-am spus, după aceea…
Şi, dintr-o dată, luni dimineaţă (eu nu dau drumul la ştiri, cum mă trezesc- am altele de făcut) cineva (care ştia sentimentele mele pentru această personalitate a culturii naţionale), m-a întrebat (crezând că ştiu) cum comentez evenimentul legat de Gyuri Pascu? Nu ştiam nimic, iar când mi s-a spus „A MURIT!“- am simţit o săgetătură, drept în inimă! Desigur, toţi ne ducem acolo de unde am venit, fără să ne întrebe cineva dacă am vrut să venim aici, dar nici când şi cum vrem să plecăm… Totuşi, totuşi… atât de repede? Atât de tânăr? Atât de multe lucruri mai avea de spus!… Un om cu un talent fantastic- în primul rând, un mare muzician! Un mare actor! Show-man!- în adevăratul sens al cuvântului…
Rămas bun, Gyuri Pascu! Dumnezeu să te odihnească, la Dreapta Sa! Şi când îl vezi mâhnit de cele care se întâmplă pe pământ, spune-i o poantă, dintre alea, ale tale! Şi, desigur- pune mâna pe chitară şi cântă! Cântecele rămân!
Prof.dr.SORIN DANCIU

Interviul poate fi urmărit AICI