Horaţiu Mălăele – genial!

TREBUIE SĂ FII ABSOLUT GENIAL CA SĂ FACI, CREDIBIL, PE PROSTUL!
“FUNERALII FERICITE”… HORAȚIU MĂLĂELE… GENIAL!

Doamne! Cum le potrivește Dumnezeu, pe toate, în viața asta a noastră, mai precis întâmplările care compun scenariul după care ne mișcăm și la capătul căruia, niciodată nu știm ce va fi mai departe… De fiecare dată când se întâmpla un lucru extraordinar, nu ți-ai planificat asta, dar se întâmplă…
Într-o seară de sâmbătă, spre miezul nopții, atunci când se face liniște peste tot și când lucrez, în liniște, butonând televizorul pentru a vedea dacă ar mai fi fost ceva interesant la toate cele care se întâmplau și se întâmplă, pentru a mă apuca de lucru liniștit, pe un program al Televiziunii Romane, parcă TVR 3, am văzut că tocmai se anunța începutul unui film. Am intrat pe Teletext și, firesc la televiziunea națională, de atât de multă vreme, se spunea acolo că va urma… “film artistic. Comedie românească…“ Fără titlu, bineînțeles! Am rămas, de curiozitate, să văd despre ce este vorba: un pregeneric cel puțin ciudat, cu niște clovni sau așa ceva, apariții una după alta mai trăsnite, pentru ca, la un moment dat, sa apară chiar Horațiu Mălăele! După primele replici ale acestuia, a apărut și genericul filmului: “Funeralii fericite”!
Cum de ani de zile nu m-am mai uitat la un film artistic, de la un capăt de altul, fiind atât de asaltat de întâmplările prezentului care depășesc, întotdeauna, orice imaginație a scenaristului de film, ca să nu rămân neinformat, mă mai reped la “Goagăl” și caut prezentarea filmului. Așa am făcut și acum.
Citind ideea de scenariu, nu m-a interesat, în primul rând, filmul acesta, în sine, cât mi-am adus aminte că mai văzusem un film de Horațiu Mălăele pe care, apoi, chiar mi l-am procurat și îl am pe DVD, acasă. Era vorba despre filmul: “Nunta mută”! Un film trăsnit, un film senzațional din foarte multe puncte de vedere, dar un film de referință atât pentru omul de film Horațiu Mălăele, dar și pentru cinematografia românească! Tot pe “goagăl“ am citit și o cronică a filmului în care titlul mi-a atras atenția, se spunea acolo că prin “Funeralii fericite“ Horațiu Mălăele ar fi înmormântat cinematografia românească! Firesc, m-am întors către televizor și am început să urmăresc filmul…
Desigur, nu am să mă apuc acum să vă povestesc, poate vă trezesc și curiozitatea pentru ca, până la urmă, să căutați filmul și să-l vedeți, pentru că, zic eu, merită! În mare, totuși, este de reținut parcursul general al scenariului în care trei prieteni veniti din străinătate pe unde nu făcuseră mare lucru, pleacă de la cârciumă și întâlnesc o adunătură de ghicitoare, toate trimitându-te direct în admosfera celebră din “La țigănci” a lui Mircea Eliade! Dacă veți urmări filmul și dacă l-ati citit pe Eliade, veți constata această apropiere! Senzațională!… Acolo are loc dialogul dintre personajul interpretat de Horațiu Mălăele și Țiganca ghicitoare, aceasta spunându-i, nici mai mult, nici mai puțin decât că o să moară, săptămâna următoare, sâmbătă spre duminică! Replica personajului este șocantă: “Păi, atunci… Atunci este ziua mea!“ Răspunsul țigăncii fiind: “Atunci”!…
Și de-aici începe nebunia! În stilul, de acum, specific al filmelor lui Horațiu Mălăele, în care imaginația se înfruptă din legendă, absurdul se hrănește din realitate, iar tot ceea ce se poate întâmpla chiar se întâmplă! Mai ales ceea ce nu ți-ai putea imagina că se poate întâmpla, chiar se întâmplă!… Încât personajul nostru liniștit și care nu deranjează pe nimeni, Lionel, devine, dintr-o dată, pericolul public numărul unu! Dar și “apăratul “ de către societatea civilă, tineri frumoși și liberi apăruți înainte de a exista, în realitate, în România! Se declanșează o adevărată bătălie națională pentru prinderea asasinului, ucigașiului, nebunului, dementului!… Dar și pentru salvarea nevinovatului, acuzatului pe nedrept!…în fine, tot ceea ce poate închipui o minte dintr-o societate bolnavă pe care regizorul și actorul principal o prezintă în toată nebunia sa! Pentru că ăsta este filmul, de la un capăt la altul, o imagine șocantă a unei realități șocante, la rândul ei! Desigur, grotescul se află la el acasă, toate cele care se pot petrece se întâmplă, ajungându-se până la comandarea sicriului, deschiderea ușii și căderea sicriului în casă, intrarea în sicriu, tragerea capacului, totul pentru înmormântare fericită!… Care nu le iese, fir-ar ea de înmormântare, fir-ar ele de funerarii! Mai mult sau mai puțin fericite!…
M-am gândit, la finalul filmului, ce soartă ar fi avut această peliculă dacă era făcută de cinematografia americană, cu bani americani, cu promovarea acestora și, mai ales, în limba engleză?!… Ar fi fost un succes mondial, notorietate uriașă! Aici a greșit Mălăele, nu și-a căutat un finanțator de peste ocean! Dar cum nici el nu da prea mulți bani pe “gărla aia mare”, crezând, în continuare, în dimensiunea reală a cinematografiei în care a fost învățat să trăiască, a făcut un film românesc, în România! Și dovenind genialitatea celui despre care am spus, întotdeauna că interpretează în mod voit rolul prostului, iar ca să-ți iasă asta trebuie să fii cu adevărat… GENIAL!…

Prof. dr. Sorin Danciu