Ia te uită- CORUPȚIA? – DA, CORUPȚIA E ÎN TOATĂ EUROPA!

REZOLUȚIE PE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI – MEGA SCANDALURILE DE CORUPȚIE CARE SE ASCUND – RAMONA MĂNESCU: E MOMENTUL SĂ ÎNCETEZE!

Europarlamentarul Ramona Mănescu este singura româncă din Grupul Popularilor Europeni care nu a susţinut rezoluţia Parlamentului European împotriva României. Într-o analiză explozivă în exclusivitate pentru DC News, Ramona Mănescu, membră ALDE, a arătat unde este, cu adevărat, marea corupție din Uniunea Europeană. Nu este în România, așa cum vor să arate unii și alții, ci în țări precum Germania sau Olanda!

IATĂ ANALIZA REALIZATĂ DE RAMONA MĂNESCU:

”Vânând pești mari în România, UE a uitat de balenele din vest. In 2004, Comisarul european pentru extindere, Gunter Verheugen, vorbea în fața Parlamentului European despre stadiul procesului de aderare la Uniunea Europeană a României și Bulgariei. Spunea atunci că speră că „justitia va ajunge să-și faca datoria așa cum trebuie” și că „și peștii mari vor ajunge după gratii, nu doar persoanele mai puțin însemnate”. Au trecut de atunci 14 ani și România a furnizat o gramadă de pești, și mari și mici, în numele justiției.
Dincolo de granițele României, în restul Uniunii Europene, lucrurile par însă să aibă doar nuanțe de roz. Percepția cetățenilor privind corupția, din țări precum Germania, Olanda sau Danemarca, confirmă aceasta.
Atunci oare de ce încearcă Parlamentul European, pentru a doua oară din 2016 încoace, să convingă Comisia Europeana asupra „Necesității unui mecanism cuprinzător pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale”? Înțelegem din asta că cei 54% dintre olandezi, care spun că în țara lor corupția este un fenomen rarisim, se înșeală.

REZOLUȚIE PARLAMENT EUROPEAN

În documentul pe care l-am votat joi în Parlamentul European, alături de colegii mei atragem atenția asupra unei realități pe care Comisia, susținută de mai multe State Membre extrem de influente, o ignoră. Punctul N spune: „rapoartele anterioare privind combaterea corupției la nivelul UE și rapoartele de țară din 2018 din cadrul semestrului european arată că în diferite state membre corupția stârnește motive serioase de îngrijorare, erodând astfel încrederea cetățenilor în instituții și în statul de drept.”

SITUAȚIE MULT MAI GRAVĂ

Din textul Rezoluției putem ghici o situație mult mai gravă pe care Bruxelles-ul, Berlinul, Amsterdamul sau Parisul nu sunt dispuse să o admită public. În timp ce est-europenilor li se predau lecții de anti-corupție, problemele se acumulează sub preșul mare al nepăsării, iar Europa întreagă alături de cetățenii săi vor deconta efectele.

SCANDAL URIAȘ ÎN DANEMARCA

Dar despre ce probleme vorbim? Cel mai bun exemplu este actualul scandal care vizează Danske Bank, cea mai mare bancă comercială din Danemarca și cu o tradiție de aproape 150 de ani, „un giga scandal” așa cum l-a descris chiar Margrethe Vestager, Comisarul European pentru Competiție. Acest scandal a pornit odată cu deschiderea unei investigații cu privire la o afacere de spălare de bani, în valoare de peste 200 miliarde EURO, printr-o sucursală a Danske Bank din Estonia. Banii negri ar proveni din Rusia și sunt conectați atât cu familia președintelui Putin cât și cu serviciile secrete rusești.
Din păcate, acest scandal nu este singurul de acest fel. El vine după cazul care a implicat ING, cea mai mare bancă olandeză. Acest dosar a fost finalizat în 2018 cu o amendă de 900 milioane USD pentru spălare de bani în perioada 2010-2016. În cazul ING apare legatura cu VimpelCom (VEON acum), companie controlată de firma Altimo a oligarhului rus Mikhail Fridman, și care a transferat cu ajutorul ING o mită de peste 114 milioane USD în Uzbekistan pentru accesul la piața locală de telecom.

ALT CAZ DE CORUPȚIE

Un alt caz recent se referă la Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania. Aceasta a acceptat să plătească o amendă de 630 milioane USD din 2017 pentru spălarea a 10 miliarde USD, bani proveniți tot din Rusia.
La fel, nu poate fi trecută cu vederea BNP Paribas, cea mai mare bancă a Franței, și amenda record de 8,9 miliarde USD din 2014, pentru spălare de bani, pentru clienți din Sudan, Iran și Cuba. Trei ani mai târziu, BNP Paribas a mai plătit 10 milioane de euro amendă pentru lipsa de interes în a implementa măsurile împotriva spălarii banilor.
Toate aceste scandaluri s-au finalizat cu înțelegeri între avocați, recunoașterea acuzațiilor și plata penalităților.
O întrebare legitimă este: până unde au mers investigațiile în aceste cazuri? De asemenea, a fost clarificată bănuiala implicării autorităților statului în sensul facilitării, acoperirii sau împărțirii beneficiilor obținute din astfel de practici ilegale?
Dacă ar fi un singur caz, probabil că recursul la lege și explicația unor greșeli individuale ar putea fi acceptabilă.
Din păcate vedem un adevărat model, împărtășit de cele mai puternice țări europene, care implică sume uriașe, încălcarea cu bună știință și timp de ani de zile a unora dintre cele mai importante legi europene, corupție și favorizarea unor puteri străine, recunoscute ca adversare ale proiectului European.

SCANDALURILE SE STING ÎN TĂCERE, PRINTR-O ÎNȚELEGERE ÎNTRE AVOCAȚI

Ar fi pueril să credem că toate acestea se întâmplă fără știința și acceptul tacit al leadershipului acestor mari puteri europene.
Ce este și mai dureros este să vedem cum Germania, Olanda sau Franța, cu ajutorul unor români, au marcat România pe harta Europei ca fiind „patria corupției”. Aceasta în timp ce sute de miliarde, ce alimentează terorismul, traficul de arme, droguri și persoane, sau care țin întregi regiuni ale globului în sub-dezvoltare, sunt trecute dintr-un cont în altul, prin cele mai mari și respectabile bănci, iar când fraudele sunt dovedite, scandalul se stinge în tăcere, printr-o înțelegere între avocați.
Pornind de la versetul din Biblie „cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra”, mă întreb până când vom închide ochii la ipocrizia Europei și la faptul că dublul standard a devenit regulă?
Este timpul ca fiecare să-și rezolve propriile probleme și nu toată lumea să fie preocupată doar de neîmplinirile României, reale de alminteri, dar incomparabil mai mici ca ale altora.

RAPORTUL UITAT DIN 2014

Puțini își aduc aminte de primul raport anticorupție dat publicității de Comisia Europeana la nivelul tuturor statelor membre UE, în 2014, și care arată că și statele Occidentale se confruntă cu serioase probleme în interiorul propriilor granițe. Spre exemplu, găsim acolo Germania cu o economie subterană de 13% (echivalentul a peste 487 miliarde USD, de două ori și jumătate cât întregul PIB al României la acel moment!). În realitate, „economia subterană” este doar un sinonim pentru corupție. Cu toate acestea, în 2017, 41% dintre germani erau convinși, conform Barometrului European privind Corupția, că acest fenomen este ceva rar sau inexistent în țara lor.
Este evident că unii sunt foarte eficienți în a proiecta o falsă imagine de curățenie, atât înspre interior cât și înspre exterior. Faptul că și la Berlin și la București se discuta doar despre corupția din România, deși miliardele de euro spălate de Deutsche Bank fac mult mai rău întregii Europe decât orice s-ar putea întâmpla la București, contribuie la această percepție falsă de curățenie.
Așa cum un cetățean german, olandez sau francez are dreptul să știe care sunt problemele și nivelul corupției în alt Stat Membru, la fel și un român ar trebui să știe adevărata situație din alte țări. Nu este o curiozitate. Este vorba despre interesul nostru, având în vedere că realitatea a demonstrat, de multe ori, cum un grup foarte restrâns de State Membre influențează ân mod hotărâtor politicile europene care ne afectează pe toți. În mod cert voi reveni într-un articol viitor cu detalii despre diferitele politici europene, despre cum sunt elaborate și influențate și mai ales cum aceste politici îi afectează pe români. Să nu fim naivi în a crede că punerea României la colț vine dintr-o dorință pură și altruistă de a respecta un set comun de valori. Dincolo de fațadă sunt interese financiare, susținute și întreținute de venituri obținute prin acte de mare corupție, și nevoia de menținere a unui status quo în care unii dictează și altii execută.
De asemenea, este timpul ca și marile cazuri de corupție, de încălcare a legislației europene, dintre care am amintit câteva mai sus, în ciuda faptului că se încearcă minimizarea lor deși implică direct bani și beneficii pentru firme și indivizi, să fie analizate din punct de vedere al efectelor.
Când sumele vehiculate sunt de sute de miliarde, implicațiile trec de granițele unei singure țări. Sunt puse în pericol politicile de vecinătate, de apărare și de securitate ale unui întreg continent.
Acestea nu sunt pure speculații. Legăturile apar scrise negru pe alb în diferitele rapoarte de investigație. Cel mai bun exemplu este documentul din august 2018 al BaFin (Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară a Germaniei) ce analizează progresele înregistrate de Deutsche Bank. La un an după uriașa amendă încasată de Deutsche Bank, pentru spălare de bani, aceasta continuă să aibă minusuri majore în a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului.
Terorismul și spălarea banilor nu apar întâmplător în aceeași frază. Să nu uităm că terorismul este problema indicată constant de 500 de milioane de europeni ca fiind principala cauză de îngrijorare în ultimii ani. După înfrângerea ISIS în Siria și Irak, primul și cel mai important pas ce trebuie făcut pentru ca această plagă să nu reapară în alte colțuri ale lumii, este tăierea surselor de finanțare. Iar ISIS are ca principală sursă de finanțare aceleași rețele de crimă organizată care folosesc băncile europene după bunul plac. Este evident că spălarea a sute de miliarde de euro nu finanțează doar plăcerile unor oligarhi ci și nevoile unor organizații teroriste.
Din păcate, aceste cazuri de corupție și de încălcare a legislației europene nu vizează doar băncile. Este foarte proaspat în memorie Exemplul GasGate, care a legat Gazprom de Germania prin prețuri preferențiale la gaz pentru unii și împovărarea altora. Investigația a fost condusă de DG Competition, concluzionată în 2018, și este dovada vie a modului în care practici ilegale afectează și securitatea energetică a Europei, nu doar eficiența luptei împotriva terorismului.
Și cum multe dintre aceste dosare implică Rusia, fie că este vorba de bani negri sau de gaz, nu mai trebuie să ne mirăm de puternica influență a Moscovei în interiorul UE. Sutele de miliarde de euro transferate dintr-un cont în altul, gazul vândut mai ieftin celui puternic și mai scump celui mai slab – toate acestea nu doar că vulnerabilizează profund un continent întreg ci și cumpără bunăvoința, voturi sau închid în mod fericit anchete.

REGULILE SĂ FIE EGALE PENTRU TOȚI

Cei care trag ponoasele sunt cei mai mici, simpli cetățeni sau state europene mai puțin influente. Dacă vrem ca proiectul european să aiba un viitor solid, regulile trebuie să fie egale pentru toți și în practică, nu doar pe hârtie. România are un interes profund în a susține proiectul european pentru că bunăstarea românilor depinde în mare măsură de succesul UE. Tocmai de aceea România și românii au o voce legitimă în a cere încetarea stigmatizarii artificiale a țării noastre și abordarea cu curaj a marilor dosare care se strâng de ani buni și stau sub cheie la Bruxelles, Berlin, Amsterdam sau Paris.
Românii poate își fac rău singuri. Știm că România are încă destule probleme de rezolvat pe plan intern pentru a deveni un bun partener extern. Cu toții trebuie să fim conștienți de această realitate și mai ales să facem pașii necesari în sensul rezolvării problemelor. Însă efortul trebuie să ne aparțină și nu trebuie să vina din exterior.
În același timp, sutele de miliarde de euro spălate, subminarea siguranței energetice a europei sau sabotarea luptei împotriva terorismului fac rău și românilor și celorlalți 480 de milioane de europeni. Este momentul ca zgomotul artificial al discuțiilor false să înceteze și să fie abordate problemele cu adevărat grave, care compromit întreaga construcție europeană.