În loc de panegiric! IONELA PRODAN… DOAMNA PRODAN!…

PRIMUL INTERVIU DIN VIAȚA MEA!

Cu adevărat, o săptămână în care moartea a secerat, de-a lungul și de-a latul, valori din toate domeniile! Parcă a așteptat să vină primăvara, să treacă frigurile iernii și să aducă frigurile morții!… Ni s-au umplut paginile de cuvinte adresate celor care au plecat, mai mult sau mai puțin așteptat, în lumea de dincolo, câte o fi ea și dacă o fi!…
Pentru fiecare dintre cei despre care am scris am câte un cuvânt de spus, dar pentru doamna Ionela Prodan am foarte multe cuvinte! Pentru că, în momente diferite ale vieții mele, Ionela Prodan a făcut parte din cariera mea! Visată, de ziarist, încă din copilărie! Pentru că, iată, o pot spune acum nu doar ca un cuvânt de comemorare, ci prin amintirile mele care, probabil, vor alcătui, cândva, o carte Ionela Prodan este primul mare artist căruia i-am luat interviu, în viața mea! Debutasem , în clasa a șaptea, la “Tribuna Ialomiței”! Eram ziarist de presă scrisă, publicam aproape săptămânal sub îndrumarea regretatului George Grigorescu, directorul ziarului, chiar dacă pe vremea aia îi zicea redactor-șef, alături de domnul Aurel David, secretarul general de redacție (încă mai avea voie să fie secretar general (!)Aurel David. Dar, debutul în audiovizual l-am făcut în clasa a noua, atunci când am pornit către stația de radioficare unde l-am descoperit pe, iarăși , regretatul Gabriel Crutescu! Cel care m-a primit din prima cu inima deschisă. Și cum eram damblagiu încă din copilărie, am zis să-mi dea voie să fac și interviuri, atunci când sunt spectacole și vin personalități, la Călărași. Zis și făcut chiar dacă magnetofonul respectiv avea vreo 25 kg, iar căratul lui, cu tot cu cabluri și microfon era un adevărat spectacol, în condițiile în care nu aveam mașină, eram un minor perpedes! Dar, Casa de Cultură nu era departe, mai precis clădirea Teatrului Popular, acolo unde am plecat pentru că era un spectacol în care evoluau mai multe valori cunoscute. Așa a fost destinul, prima pe care am prins-o pe holul de la intrare – se intra prin partea dinspre Poșta de astăzi – a fost doamna Ionela Prodan! Îmi aranjeasem magnetofonul într-un colț, îl băgasem în priză, totul era în regulă, doar trebuia să-i conving pe invitații! Deși eram un puştan de clasa a 9-a doamna Ionela Prodan m-a tratat cu foarte multă bunăvoință și mi-a acordat primul interviu din viața mea! I-au plăcut întrebările, a fost un spectacol la care m-am gândit, de la bun început!…
Destinul m- a făcut să mă întâlnesc cu Ionela Prodan de mai multe ori, am realizat mai multe interviuri, după care, atunci când am realizat Cenaclul “Serile studențești” să ne intersectăm în câteva spectacole când ne-am revăzut și ne-am bucurat de cele pe care le făceam!
După care, ajuns director al Direcției pentru Cultură Călărași am aflat, cu surprindere dar și cu bucurie că doamna Ionela Prodan se angajase la Ministerul Culturii! Am căutat-o, ne-am revăzut, ne-am bucurat după care am invitat-o la festivalul de folclor “Hora Mare”pe care îl reluasem chiar atunci! Au mai fost și alte spectacole la care a venit, a venit și în calitate de reprezentant al Ministerului Culturii, în fine de fiecare dată îi mai spuneam ce-am mai făcut și se bucura, fiind mândra, la rândul ei că lucrurile mergeau bine și din acest punct de vedere! Când am început emisiunile de televiziune am invitat-o în spectacolele muzicale pe care le realizăm și nu m-a refuzat niciodată!
Ionela Prodan a făcut și face parte din cariera mea, iar secvențele negative care au tot venit, în ultimele săptămâni m-au pus pe gânduri, sperând că nu voi ajunge, totuși să scriu un panegiric! Nici nu e un panegiric! Pentru că Ionela Prodan a făcut parte din viața mea!
Rămas bun, Doamnă! Mare Doamnă a folclorului românesc! Cu siguranță și acolo, în Ceruri, glasul Ionelei Prodan va răsuna în preajma lui Dumnezeu! Pentru că a fost, mereu, un glas dumnezeiesc!…

prof.dr.Sorin DANCIU