ION MARIN. A MURIT ION MARIN!…

Am mai spus-o, acest 2016 parcă a fost pătat cu doliu! Numeroase personalităţi, oameni importanţi, prieteni, majoritatea aflaţi în vârful carierei lor, la ora la care mai aveau multe de realizat şi multe de spus, au plecat, definitiv, dintre noi!
Cu Ion Marin am vorbit, ultima oară, atunci când a fost acuzat (alături de alţi profesori universitari) pentru că ar fi favorizat scoaterea cărţilor puşcăriaşilor- în celebrul scandal „Scriitorii din puşcărie“! Am, intervenit, atunci, cu un material scris în care i-am luat apărarea- Ion Marin nu făcuse altceva decât să dea girul unor adevăraţi jurnalişti (Sorin Roşca Stănescu şi Dan Diaconescu) şi nu putea fi pus, sub nicio formă, la un loc cu ceilalţi! Dar, se pare, presiunea psihică provocată de acea aiureală i-a declanşat boala fatală! Şi în câteva luni s-a dus dintre noi!…
l-am cunoscut pe Ion Marin în urmă cu peste 20 de ani. Am participat, împreună, la mai multe proiecte, la numeroase evenimente. A venit la lansarea cărţii mele „CARTEA ALBA-NEAGRA sau TRAGICA DISPARIŢIE A CLASEI ACTIVISTULUI DE PARTID ŞI FERICITA NAŞTERE A TOVARĂŞULUI OM DE AFACERI“, carte lansată împreună cu Stela Popescu şi Alexandru Arşinel! De fiecare dată am văzut un om de o modestie exemplară, un profesionist, un om decis să realizeze lucruri excepţionale, în cariera sa. A ajuns, în vârful carierei, să realizeze principala emisiune de anchete a Televiziunii Române. Şi o făcea foarte bine. După care a evoluat în zona învăţământului universitar al presei româneşti, fiind decanul facultăţii de Jurnalism a Universităţii „Hyperion“ din Bucureşti. Ne-am întâlnit, ultima oară, la Gala „OAMENI DE VALOARE“, acolo unde am avut onoarea să fiu şi premiat, dar şi prezentator! Sub nicio formă nu mă gândeam că Ion Marin ar putea pleca, aşa de repede. La ultima noastră discuţie l-am invitat la Centrul de Jurnalism- CESCUJUR şi în această toamnă urma să vină pentru a se întâlni cu învăţăceii în ale presei. N-a fost să fie! Dumnezeu a vrut altfel!…
Dumnezeu să te ierte şi să te ţină, la dreapta Sa! Are ce învăţa de la Ion Marin!…
prof.dr.Sorin Danciu

L-AM PREŢUIT ÎN TIMPUL VIEŢII!
DEMONTĂM O CAMPANIE ODIOASĂ! ÎN APĂRAREA PROFESORULUI ŞI JURNALISTULUI ION MARIN!
ŞI EU L-AM RUGAT PE ION MARIN, PENTRU DAN DIACONESCU!…

Pentru că, în ultimele zile, s-a declanşat o campanie absolut odioasă împotriva unor reputaţi oameni de cultură (profesori universitari) care ar fi girat (ba unii bezmetici au afirmat că le-ar fi şi scris!) cărţile scrise, în puşcărie, de anumite persoane, cel puţin într-un caz- acela al reputatului jurnalist Ion Marin, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Jurnalism al Universităţii Hyperion- se impun câteva precizări. Dincolo de cele pe care le face chiar domnia sa în scrisoarea publică pe care o reproducem şi noi, trebuie spus că Ion Marin a dat avizul (atât, avizul!) pentru nişte lucrări aparţinând unor „neica nimeni“(?!) precum Sorin Roşca Stănescu! Sau… Dan Diaconescu! Aveau ăştia nevoie să le scrie cineva cărţile?! Profesorul Ion Marin a dat aceste avize de care era nevoie şi care erau perfect legale!
Şi, în acest caz, trebuie să fac şi o mărturisire proprie: şi eu l-am rugat pe Ion Marin pentru Dan Diaconescu! M-a sunat soţia lui Dan Diaconescu, mi-a spus că acesta a elaborat mai multe cărţi, că are nevoie de nişte avize din partea unor profesori universitari pentru a fi considerate lucrări ştiinţifice. Am abordat mai mulţi prieteni, profesori universitari la facultăţi de jurnalism şi (asta-i România!) majoritatea au fost bucuroşi că i-am căutat, dar m-au… refuzat, cu delicateţe! Motivul? Diverse, de la „Mi-au zis ăştia de la Rectorat că se supără Ponta!“ până la „Eu aş semna, dar nu-mi pune ştampila, decanul!“ tot din motive… mai mult sau mai puţin politice!
În acest context am găsit un om, decanul Facultăţii de Jurnalism de la Hyperion, reputatul jurnalist Ion Marin, fondator al adevăratului ziar „Adevărul“ (care, culmea, îl atacă acum prin nişte pulifrici numiţi „ziarici“!), iar profesorul Ion Marin a acceptat, cu bunăvoinţă şi fără nicio ezitare: „Cum să nu-l ajutăm pe Dan? Este un jurnalist reputat şi lucrările lui sunt din domeniul jurnalisticii!“
Recunoştinţă omului Ion Marin! Şi nu vă lăsaţi prea mult cuprins de trăiri interioare pentru nişte neica-nimeni! Ăsta a fost „ordinul de zi pe unitate“!…
prof.dr.Sorin Danciu

Ion Marin: O MINCIUNĂ DE PRESĂ, INSTITUŢIONALIZATĂ:
„PROFESORI CARE AU COORDONAT LUCRĂRILE PUŞCĂRIAŞILOR…“

Nu am coordonat nici o lucrare, ci am dat, în fiecare caz, conform legii şi în baza procedurilor Ministerului Justiţiei, la solicitarea penitenciarului, pe un formular tipizat, un aviz prealabil, consultativ, prin care am considerat că lucrările propuse, de pildă, de Sorin Roşca Stănescu şi Dan Diaconescu pot figura în categoria jurnalism
A apărut pe un site o listă furnizată de Ministerul Justiţiei prin care sunt denunţaţi profesorii care au „coordonat“ lucrările deţinuţilor ce şi-au scurtat în felul acesta zilele de recluziune. Intenţia demascării este una incriminatorie, deşi fapta nu este ilegală şi, atâta vreme, cât s-a rezumat la ceea ce prevede textul actului normativ care reglementează această procedură, nici imorală. Prin urmare, ca unul care figurez în acea listă, îmi rezerv dreptul de a clarifica aceste afirmaţii cu încărcătură acuzatoare gravă, pe căile consacrate, inclusiv în instanţă.
Mai întâi este de stabilit în mod clar că nu a fost şi nu este vorba de coordonare, ci de un simplu aviz anticipat, consultativ, prin care profesorul este solicitat de către conducerea penitenciarului să îşi exprime opinia asupra temei propuse de deţinutul în cauză, în sensul că poate fi utilă domeniului abordat. Atâta tot şi nimic mai mult. Analiza şi considerarea ei ca lucrare ştiinţifică, în baza căreia să i se reducă sau nu deţinutului un număr de zile din cele care i-au mai rămas de executat, aparţine unei comisii, nu ştiu cât de ştiinţifică, a conducerii penitenciarului şi a Ministerului Justiţiei, din care profesorul care a dat acel aviz anticipat, numit abuziv şi mincinos „coordonator“, nu face parte, nefiind câtuşi de puţin implicat. Ba, mai mult, nici nu i se cere vreo opinie, cu atât mai puţin vreun referat asupra lucrării finale. Prin urmare, titlul sub care s-a difuzat această bombă de presă „Profesorii universitari care au coordonat lucrările ştiinţifice ale puşcăriaşilor“ este o minciună ordinară, o mârşăvie de presă, pusă la cale de exact cei răspunzători de această aberaţie la care s-a ajuns- cum voi demonstra într-o anchetă separată.
Personal, nu am văzut nici una dintre aceste lucrări pentru care mi s-a cerut avizul şi nici nu am ştiut că au fost totuşi elaborate, respectiv tipărite, dat fiind că autorii în cauză, pentru care am semnat acel aviz consultativ, iniţial, nici măcar nu mi-au trimis cărţile respective, fiindcă nu li se cerea aşa-ceva, fiindcă legea mânărită de Ministerul Justiţiei nu prevede aşa ceva! În aceste condiţii, despre ce coordonare poate fi vorba?
Mai trebuie lămurită această imputaţie şi în privinţa celor cărora le-am dat aceste avize consultative, la solicitarea şi rugămintea- aşa s-a întâmplat, ei nu puteau lua legătura cu mine- rudelor sau unor apropiaţi ai lor. Ei bine, în primul rând, este vorba de foştii jurnalişti, Sorin Roşca Stănescu şi Dan Diaconescu despre care am afirmat în avizele respective, maxim un sfert de pagină şi nimic mai mult, de fapt, un formular tipizat, conform solicitării administraţiei penitenciarului respectiv, că lucrările propuse de ei cu tematică jurnalistică pe care şi le-au propus pot fi utile domeniului în care se încadrează. Am avut în vedere profesia şi pregătirea lor de zeci de ani în presă, ceea ce însă formularul nu cerea să precizez. Dacă aş fi fost întrebat şi asupra motivaţiei subiective, aş fi spus că există şi aşa ceva, întrucât aceşti cunoscuţi oameni de presă s-au comportat demn într-o situaţie grea pentru mine, demontând în publicaţiile lor nişte calomnii de felul celor care văd că se conturează din nou împotriva mea, chiar cu acest prilej.
În această privinţă, văd că recidivează cu un atac calomnios ziarul pe care l-am înfiinţat acum două decenii şi jumătate, atunci când i-am propus denumirea şi am fost ales preşedinte al adunării generale fondatoare şi unde am publicat apoi, ca realizator şi redactor-şef adjunct, peste 300 de anchete împotriva corupţiei, care s-au soldat, între altele şi cu demisia a vreo şapte miniştri. Pigmeii de presă care-i mânjesc astăzi numele cu minciuna din care şi-au făcut o carte de vizită, n-au auzit însă de sloganul pe care îl afişasem pe perete „audiatur et altera pars“ şi nici de cel pe care tot eu l-am pus pe capul ziarului: „nimeni nu este mai presus de lege“.
Şi subliniez încă o dată pentru toţi aceşti ipochimeni, că tot ce am făcut a fost să semnez formularul tipizat, solicitat de o instituţie a statului, care îmi cerea să mă pronunţ doar asupra titlului lucrării. Mai adaug că eram sunat la câteva zile de către un ofiţer din cadrul conducerii penitenciarului, dovadă în plus că de acolo se solicitase, ca să confirm dacă am semnat, într-adevăr, acel aviz consultativ (repet, un formular tipizat de cinci rânduri, cu titlu cu tot, gata scris) şi dacă eu însumi am pregătirea necesară în specialitatea respectivă, jurnalistică sau juridică, ceea ce am confirmat verbal, la telefon. Nu mi-a cerut nimeni nici un document, nici vreo atestare, nici vreun CV, nici nu s-a pus problema să văd lucrarea, să-mi dau cu părerea asupra ei, ori să fac vreun referat, ceea ce dovedeşte că nu este vorba de nici un fel de coordonare, aşa cum au susţinut zile la rând şi încă menţin pe site-uri impostorii care-şi zic oameni de presă.
Şi, evident, cu atât mai puţin s-ar putea spune că am vreun amestec în echivalarea acelei lucrări cu un număr de zile care să le fie reduse din pedeapsă celor în cauză, neştiind nici acum dacă diminuarea pedepsei are legătură cu valoarea lucrării pe baza vreunei grile sau este una standard. Având în vedere cine sunt cei cărora le-am dat avizele, încerc să cred că nu sunt nici bănuit că le-aş fi scris eu cărţile- mai mult de jumătate din cele avizate de mine, de unde şi lungimea listei- şi cu atât mai puţin că aş fi făcut-o interesat, pe bani, aşa cum văd că se susţine la grămadă prin campania de denigrare declanşată asupra profesorilor care au dat un asemenea aviz- repet, aviz prealabil consultativ, nicidecum coordonare, cu ceea ce implică ea în cazul unei lucrări de licenţă, masterat sau doctorat. Dar acum mi se conturează tot mai clar ipoteza că profesorii, fără nici o obligaţie în redactarea acestor lucrări, sunt avuţi în vedere cu acele avize formale doar ca paravan de către adevăraţii profitori, cei din comisia de avizare şi alţii care or mai fi, iar acum sunt băgaţi la înaintare şi ca vinovaţii de serviciu, pe post de acarul Păun, sub cuvânt că ar fi coordonatori şi încă interesaţi, suspecţi!
Sub acest aspect, ce mă obligă să mă apăr în baza articolelor 72 şi 73 din Codul Civil, referitoare la lezarea demnităţii şi dreptului la imagine, vreau totuşi să cer scuze colegilor şi studenţilor de la Universitatea Hyperion şi să-i asigur că sub nici o formă nu am făcut rabat de la profilul moral pe care mi-l cunosc. Cel mult am greşit luând în serios o lege şi o solicitare a unei instituţii a statului, încercând, totodată, să nu fiu indiferent faţă de nişte oameni aflaţi în dificultate, ceea ce, din păcate, pentru mine s-a mai întâmplat şi nici nu pot promite că voi putea evita recidiva în vreo postură similară. Deşi sunt de mult convins că zicerea „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită“ nu este o simplă butadă.
Revenind la speţă, încă o dată: deşi avizele în cauză- tipizate- au fost solicitate de cei interesaţi, în cele mai multe cazuri prin familie, ele fac parte din dosarul întocmit cap-coadă de către conducerea penitenciarelor şi administraţia lor naţională, respectiv de Ministerul Justiţiei, care sunt şi răspunzători pentru acordarea acestor dispense, în baza legii, şi nu altfel. În consecinţă, reiese că nu deţinutul solicită acel aviz ci, în baza legii, conducerea penitenciarului, care verifică autenticitatea şi veridicitatea recomandării, respectiv Ministerul Justiţiei, conform procedurilor de reducere a pedepsei. Punct.
Prin urmare, nu profesorii care au semnat astfel de avize, conform legii şi uzanţelor legale, sunt cei cărora trebuie să li se impute această poveste, dacă este ceva de imputat, ci legiuitorului, cel mult conducerii penitenciarului care a solicitat avizul şi comisiei care a analizat lucrarea şi a echivalat-o cu un număr de zile de libertate. Dar, în primul rând, Ministerului Justiţiei care a iniţiat acest act normativ discutabil şi a evitat sistematic abrogarea lui- cum, dealtfel, a declarat recent şi noul preşedinte al CSM -, încercând acum să se derobeze de vinovăţie (dacă există), aruncând pe piaţă, fără măcar să clarifice termenii legali, această listă acuzatoare, infamantă, în opinia celor ce o răsucesc pe toate părţile pe piaţa media şi fac să fiarbă forumurile în necunoştinţă de cauză. Asta da, manipulare demnă de profesionişti în materie.
Ca să închei (deocamdată). Câtă vreme nu am făcut nimic ilegal şi, cum sper că am demonstrat măcar pentru cei de bună credinţă, nici imoral, socotesc că această campanie prin care se urmăreşte aruncarea oprobriului asupra celor vizaţi mă afectează în mod nedrept şi necinstit. Cum socotesc că trăim într-un stat de drept şi cum pregătirea mea este şi de jurist, pe lângă cea de jurnalist şi de profesor universitar, voi analiza modalitatea prin care voi solicita reparaţia cuvenită pentru gravele daune suferite, în primul rând de natură morală.
P.S.1.Pentru că este prima dată când m-a interesat în mod serios această poveste, am consultat Monitorul Oficial şi am văzut că toată tărăşenia prin care sunt târâţi în mocirlă oameni fără nici o vină, este prevăzută de Legea 254/2013 privind executarea pedepselor, art.96, alin f., iniţiată şi susţinută de Ministerul Justiţiei. Cel care a furnizat lista incriminatoare.
P.S.2.Înainte de a posta acest editorial pe site-ul ziarului meu „Ultima oră“, am fost contactat de dl. Bogdan Muzgoci de la Digi 24, care mi-a propus să-i acord un interviu, dar cum eram plecat din Bucureşti a rămas să-l realizăm la o dată ulterioară. Până atunci, i-am reiterat d-lui Muzgoci cele prezentate şi în textul de mai sus din care a redat pe post o parte relevantă; în plus, într-o intervenţie distinctă a fost prezentat adevărul conform căruia profesorii au dat un aviz consultativ şi nicidecum nu a fost vorba de coordonare, cu tot ce implică ea. Până la reparaţia morală şi scuzele datorate de cei care au pus în circulaţie aceste calomnii infecte, mulţumesc cititorilor care au înţeles adevărul celor relatate precum şi agenţiei A.M.Press care preia acest punct de vedere.
ION MARIN