ISĂRESCU – DOVADA! ROMÂNIA – VÂNDUTĂ PAS CU PAS!

Scrisoarea este un document istoric care arată ce știam: guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este pivotul aplicării politicilor neoliberale, de vânzare a companiilor publice, de liberalizare (a monedei și prețurilor) și de intrare într-un sistem de asigurări specific economiei de piață. Semnificativ este faptul că viziunea nu este deloc restrânsă la probleme de monedă, macrostabilitate financiară sau curs, așa cum te-ai aștepta când e vorba de guvernatorul BNR, ci privește economia în întregul ei.
Este o primă atestare a “narațiunii” neoliberale care a ocupat exclusiv spațiul public românesc, în care“economia de piață”, “privatizarea”, “liberalizarea” și toate celelalte au fost prezentate drept noile dogme infailibile care acopereau un jaf național.
De asemenea, este de remarcat cum, de la bun început, se punea problema “reformării radicale a sistemului bancar”. Ca acum, același Isărescu să se plângă ipocrit că lipsește capitalul românesc!
Miza, ca și în celelalte țări estice de atunci, era alegerea politicilor prin care state centralizate, planificate, cu companii exclusiv de stat, sunt transformate în uriașe piețe de resurse, mâna de lucru ieftină, în debușee și, în general, în ceea ce am ajuns astăzi: colonie. În care “suferința oamenilor”, invocată ipocrit la un moment dat, a devenit foarte, foarte ieftină pentru guvernatorii noștri de tot felul și de toată speța…
Trebuie remarcat faptul că, de pilda, în Polonia s-a aplicat chiar o terapie de șoc, nu doar un gradualism secvențial rapid, cum preconiza Isărescu în anii ’90. Cum-necum, însă, Polonia, cu toată terapia de șoc, adică aplicare de schimbări structurale care să genereze rapid tranziția de la economia planificată de stat la cea “de piață“, are o economie mult superioară celei românești. Și nu din cauza resurselor sau oamenilor, ci, firește, din cauza politicilor și a strategiei economice folosite. De altfel, aceeași Polonie nu a trecut prin criză pentru că banca lor centrală a ținut din scurt creditul privat și nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat la noi, unde Mugur Isărescu a “uitat” robinetul creditelor deschis la maxim, ca să aibă apoi pretext pentru acordul sinistru încheiat cu FMI în 2009, alături de Traian Băsescu.
Poate merită menționat și faptul că a existat o tentativă a lui Ion Iliescu de a-l schimba din funcție pe Mugur Isărescu, în 2000, repede lăsată baltă în urma unor “indicații” primite de foarte de sus. Și că Mugur Isărescu face parte din Comisia Trilaterală.
ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală. În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România. În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești. Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est
O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea națiunii și a economiei românesti în perioada post-decembristă, subliniind și angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbește despre privatizări, despre asistența acordată României de FMI și BM, dar și despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naționale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziția marilor puteri a economiei românești, a politicilor fiscale și, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislației americane.

TRADUCEREA INTEGRALĂ A SCRISORII

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferința internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre. Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situatiile politice din țările din Europa Centrala și de Est necesită abordări diferite.
În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.
În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru Romania, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România.
În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă rabdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.
Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancara din România. Prefer abordarea secvențiala, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urma țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață.
Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevarată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.
Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din aceasta toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România.
Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este vazută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică.
Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca sî nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbatută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

PENTRU CONTURILE CURENTE:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel putin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi.
Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare. Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupția. Să limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și să extindem licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.
Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o data și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

CE ESTE FEDERAL RESERVE

The facade of the Federal Reserve Bank.

Constituția americană de la 1787 interzice explicit înființarea unei Banci Naționale a Statelor Unite. Dar, la începutul secolului trecut, s-a forțat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanșate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăți și nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panica, toata lumea s-a înghesuit să își retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanț (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru și cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar și omul celor mai puternici bancheri americani.
Aldrich a propus, ca soluție “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat inițial, nu de legislatorii americani, așa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorți de izbândă, dar, în 1913, cand Woodrow Wilson a devenit președinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susținerii financiare și politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns președinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenți, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres și de președintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaționali, care acționează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”. (cultural.bzi.ro)