JURNALUL literar… MARIN BADEA – FRICĂ… FRICI!… FRICILOR!…

“Ne-am dat dracu’! Acum scriem titlurile poeziilor în engleză! Ba chiar și unul în franceză”!… Sunt sigur că așa ar suna începutul unei cronici despre volumul ”Fricile”, scris de Marin Badea în condițiile în care criticul ar fi chiar… Marin Badea! Pentru că stilul polemist al jurnalistului anchetator se rupe, definitiv de stilul poetului, parcă am avea de-a face cu un alt personaj!
Desigur, suntem suficient de încrezători în luptele ego-ului poetic cu sentimentele firești, umane ale celui care s-ar destăinui și nu prea, ar comunica dar nu întotdeauna, pentru că ăsta este poetul, în general, iar în aceste versuri – în special – lumea din spate, lumea care nu se vede, dar nu lumea de dincolo, ci aceea de aici care pare… dincolo, este lumea în care se zbate spiritul poetic al lui Marin Badea! Nu l-am bănuit, niciodată, de alternanta celor două personaje, chiar dacă, mai mereu în spatele durității afișate se găsește un interior sentimental fragil, bine ascuns în spatele curajului asumat public! Curaj care nu învinge frica, pentru că spaimele sunt, există, tocmai din motivația interioară a fiecărui gest pe care îl faci! Că recunoști sau nu asta este o alternativă pe care și-o poate asuma fiecare autor, în parte, dar conținutul întregului este atașat fiecărei bucăți de amănunt care redă dimensiunea poetului, în ansamblul său! Care iubește deși nu o recunoaște mereu, care se înstrăinează deși și-ar dori, mereu, perechea, care are curajul de a spune și lașitatea de a nu duce până la capăt, niciodată ceea ce consideră el, poetul că totuși nu ar trebui spus!…
De ce de la “Frici” putem trece până la “Fricilor!”? Dintr-un sentiment care evidențiază exact atitudinea ireconciliabilă aparent, dar zdrobită de sentiment așa cum pățesc toți poeții, în interiorul realității lor ! Poetul nu-și asumă spaimele, deși le recunoaște, le primește și le biruiește de fiecare dată când recunoaște că ele există! De parcă s-ar întoarce și le-ar avertiza, însă nu întotdeauna până la capăt!
Și ca să înțelegeți cât mai bine ceea ce comunică acest volum este bine să citiți poemul pe care îl redăm pe pagina de Facebook a ziarului nostru!

N.R.- Aștept cu mare interes momentul deplinei maturități artistice atunci când va publica volumul articolelor sale despre România secolului XXI care trăiește în…Evul Mediu! Atunci să te ții!…

prof. dr. Sorin Danciu

•Badea, Marin – Fricile – București. Editura Vinea, 2019.

Mirifica ta cohortă de frici

nu ești mai mult de atât
nu mai înalt decât un cais care a înflorit prima oară
nu mai larg decât o fereastră care se închide pe dinăuntru
nu mai are nimic să îți spună

îți vor pune lacăte
îți vor pune căluș
cine să te deschidă, cine lă te asculte
ehei, fierătanie, sufletul tău e un piron
vom scrijeli cu el această cruce
aici s-a ascuns după ce a refuzat să mai fugă

l-au înfășat cu pământ
și el abia atunci a început să respire
așa chircit
prietene i-au fost rădăcinile,
urmele lor

l-au dat câinilor
l-au dat spurcăciunilor
l-au dat tuturor diavolilor
boala a fost cea care l-a luat
bucuroasă