PARADITU`!

PARADITU`!

13 noiembrie 2017

Recunosc, nu mi-au plăcut niciodată, miliţienii, nici poliţiştii transformaţi din ei, nici procurorii, nici judecătorii, deşi nu am fost un certat al instanţelor, dar mi s-a părut, întotdeauna, că legătura lor cu visata mea libertate şi democraţie este una punitivă! Mai mult decât atât, am avut prieteni care erau procurori şi alături de care am realizat lucruri frumoase, de-a lungul timpului, însă niciodată (repet – NICIODATĂ) nu le permiteam să-mi povestească cum au făcut ei, cum l-au arestat p-ăla, ce cercetează ei, pur şi simplu pentru că asta nu-mi plăcea! Cu atât mai mult, astăzi, când STATUL POLIŢIENESC este mai mult decât vizibil, am un antidot special care mă ţine departe de această lume! Desigur, la câte se întâmplă în amărâta asta de Colonie (că ţară îţi este greu să-i mai spui!) poţi ajunge să ai anumite contre cu respectivele personaje, însă, cel puţin până acum, n-am ajuns în situaţia să le facem chiar publice – deşi, de câteva ori i-am mai atins şi pe domnii…procuroraşi!
Dar nu despre procurori, la modul general este vorba, ci despre celebrul „PORTOCALĂ”, procurorul care a ajuns în faţa opiniei publice prin moduri absolut aberante de comportament, prin jocurile inadmisibile într-o societate normală, prin limbajul violent, prin…toate cele care au ieşit la lumină! Înjurături!…Flegme verbale! …Flegme la propriu!…intrări cu bazdurca, în viaţa oamenilor!…Tot ce poate fi mai rău de imaginat, în general pentru un ofiţer SS, dʼal lui Hitler, ori, mai nou – KGB-ist! Da, în plină democraţie!…
Desigur, formulele lui de genul – „ Ghiţă ăla e o …zdreanţă!” se pot dovedi adevărate, atâta timp cât respectivul personaj era, la rândul lui, produs al…serviciilor! După cum, la fel de reală poate fi interpretarea faptului că fata aia ajunsă deputată, i-a dat senzaţia că îi cedează avansurilor şi pentru că ta`su şi cu fra`su erau pe pragul bulăului, iar aici vedeau o şansă să o …aranjeze cumva! Adică, o fi şi ăla nenorocit, cât cuprinde, dar multe dintre persoanele cu care avea de-a face erau, la rândul lor, cu multe semne de întrebare! Pentru că dacă ai ajuns tu, prim` secretar de judeţ de tip nou, să-ţi faci băiatul senator…fata deputată!… – rudele nu mai vorbim, ca să nu intrăm în legendele locului, avea şi Portocală de unde să te ia! Când ai prea …multe!
Dar noi nu despre lupta asta vorbim ci despre o concepţie care a devenit, iată, un simbol al unui tip de personaje! Extrem de active în viaţa românilor, în ultimul timp- iar formula care a intrat, deja, în conştiinţa colectivă, este – „Mie îmi place să-i paradesc pe oameni!…” Ei , vedeţi, cam de aici începe partea cealaltă a poveştii noastre… PARADITUL la…cetăţeni este o acţiune prin care respectivul personaj nu urmăreşte, în primul rând adevărul, dreptatea, scoaterea la lumină a ilegalităţilor, ci, pur şi simplu – distrugerea celui pe care îl anchetează şi pe care îl consideră pur şi simplu un adversar ce trebuie terminat! La…propriu! Desigur, asta „băieţii au învăţat-o de la şefii lor, pentru că până la urmă, respectivii nu sunt decât nişte …slugi! Iar stăpânii lor chiar asta îşi doresc, asta îşi propun şi asta aşteaptă de la slugile ce le stau în subordine: PARADITUL cetăţenilor! Ce înseamnă a-l „paradi”? Dincolo de dicţionar, cu toate formulele lui, în mintea respectivelor personaje PARADITUL este distrugerea…terminarea…lichidarea efectivă, a celui anchetat!…
Ei, vedeţi, de aici începe partea cealaltă, semnificaţia mai profundă a formulei atât de folosite: şi dacă „paraditul” este…chiar procurorul?! El fiind paradit la…mintea lui?! El având, un comportament de dement, de jigodie, de nebun sadea, de panaramez, unu` care s-a visat toată viaţa lui să-i aresteze pe toţi! Să-i desfiinţeze, să-i distrugă, să-i scoată din circuit! Poate fi interpretat acestă formulă ca o „paradeală” la minte, la cap, la bibilică?!… Desigur, iar PARADITUL respectiv mai capătă o semnificaţie cât se poate de gravă: El are în mână pâinea şi cuţitul! El aplică (nu-i aşa?) – legea! El face „ce vrea muşchii lui” pentru că…i se permite! El, un PARADIT poate să „paradească” pe oricine, pentru că societatea care a fost construită sub lumina libertăţii şi a democraţiei devine una a poliţiei politice, a anchetatorilor, a sifiliticilor fără să şi-o…bage! A unor demenţi la propriu pe care însă, legea îi ascunde, ba îi şi protejează!
Chiar aşa: Câte controale psihiatrice serioase s-au făcut şi se fac împotriva unor asemenea oameni, în condiţiile în care de pixul lor depinde libertatea şi chiar viaţa unor oameni?! Iar aici nu vorbim despre hoţi, bandiţi, şmecheri, corupţi -vai, ce coruptă ţară avem, în condiţiile în care la alte ţări europene corupţia a ajuns la nivelul de Rege! …Preşedinte!… Prim-ministru!.. În aceste condiţii chiar nu este necesar să te lămureşti dacă un asemenea personaj este, nebun la cap?! Şi acesta nu este un pleonasm, ci chiar o realitate…
PS – Nu am făcut referire, de data asta, la agramatismele, deviaţiile verbale, asocierile pleonastice, dezacordurile cumplite pe care le întâlnim de multe ori, în textele acestor „PARADIŢI” care mai trag şi concluzii după ce îşi fac de cap cu viaţa unor oameni, dovediţi în instanţele internaţionale drept nevinovaţi! Chiar aşa, ţara asta a ajuns pe mâna unor…PARADIŢI?!…