„POLITICA CARE“ sau RĂSTUNAREA VALORILOR

În general, pentru ca orice să funcţioneze, pe lumea asta, este nevoie de organizare. Cu cât organizarea este mai bună, cu atât lucrurile funcţionează mai bine. Iar aici, dacă ar fi să dăm un exemplu, referirile cele mai bune trebuie să se îndrepte către… stupul de albine! Acolo organizarea este perfectă, iar rezultatul este cel care este- mierea foarte bună- în condiţiile în care, să nu uităm, din mecanism fac parte şi… trântorii! Iată un sistem în care cu tot cu trântori, lucrurile funcţionează foarte bine!
În societate, însă, cu cât organizarea este mai proastă, cu atât rezultatele sunt mai proaste! Din nefericire, dacă este să privim în prezent, în privinţa organizării nu avem prea multe cuvinte pozitive de adresat. Şi asta, din foarte multe motive… mai mult decât atât, dacă am face comparaţia cu trecutul, cu toate păcatele sale, sistemul comunist era foarte bine organizat! Acesta este motivul pentru care, practic, România modernă s-a construit în acea perioadă. Când totul era organizat (sub controlul partidului, într-adevăr!), dar… era organizat! Aşa că, în acel context, chiar şi „trântorii” erau luaţi de pe stradă şi duşi la locul de muncă, acolo unde participau la evoluţia societăţii. Ce legătură este între toate acestea şi ceea ce vrem noi să spunem, astăzi?
Păi legătura este extrem de importantă şi pentru demonstrarea celor pe care le avem de spus, o să vă punem o întrebare pe care am pus-o, de foarte multe ori, multora: în anii ’90, dacă este să priveşti cu atenţie, între cei care s-au apucat, imediat, de afaceri, ori s-au dedicat activităţii politice, care dintre colegii tăi de liceu au fost cei mai activi? Răspunsul- majoritar- a fost acelaşi: DERBEDEII CLASEI! Într-adevăr, cei care nu învăţau foarte bine, cei care făceau tot felul de boroboaţe, cei care se ţineau de toate alea, în acel sistem, aşa cum era el organizat, s-au văzut liberi ca peştele în apă şi, după 1990 s-au aruncat în toate cele! Desigur, după ce câţiva ani au trecut, s-au văzut câte belele s-au produs! Practic, atunci a început îngroparea României- îngropare care continuă, din nefericire, cu sârg şi astăzi! Derbedeii clasei s-au făcut oameni de afaceri, golanii s-au băgat în politică, şmecherii s-au ţinut şi de una… şi de alta! Oamenii aşezaţi, oamenii organizaţi, oamenii serioşi fie au rămas la locurile lor de muncă, fie au încercat să se apropie de zona pe care, văzând-o de aproape, au respins-o din viaţa lor! Nu era pentru ei! Şi a fost pentru… EI!
Dacă veţi crede că e un punct de vedere subiectiv, ori că aceasta ar fi o întâmplare, luaţi exemplul (devenit viral!) al comparaţiei pe care a făcut-o un ziar între notele de absolvire, la facultatea de drept, pentru două absolvente: Laura Codruţa Koveşi şi Alina Bica! Codruţa, om de succes, la nivel internaţional (în primul rând, american, ea devenind şi cetăţean al acestui stat- ceea ce a născut destule semne de întrebare în legătură cu posibila sa colaborare cu anumite servicii secrete- dar astea-s zvonuri, fără probe!) şi Alina Bica, celebra procuroare, la rândul ei, făcătoare de Cod Penal contestat, astăzi de toată lumea, al cărei primă victimă a fost… Alina Bica! Ilustrând, încă o dată, înţelepciunea poporului român care prin proverbe trage concluzii întotdeauna reale: „Cine sapă grapa altuia, cade singur în ea!…
Între cele două s-a dus o luptă pe viaţă şi pe moarte (rescunoscută de Alina), luptă la capătul căreia una nu mai e procuroare şi a ajuns la puşcărie, iar cealaltă este mare om de succes, în justiţia românească! Toate bune şi chiar frumoase, dacă nu am privi ceea ce relata ziarul respectiv- mediile de absolvire ale celor două! Condamnata noastră (la închisoare) Alina Bica- 9,40! Reputata noastră procuroare, de nivel internaţional, Codruţa Kovesi- 6,40! Nasol moment, mişto coliva!- cum ar spune un specialist în asemenea situaţii!

phoca_thumb_l_75bg

Din acelaşi material mai aflăm lucruri extrem de interesante, inclusiv media generală a parlamentarilor, după mediile de absolvire- pe lângă faptul că sunt 8 (în anii ’90) şi sub 7 (în anii 2000) de la un Parlament la altul, media scade! Ceea ce confirmă observaţiile pe care toată lumea le-a făcut, în legătură cu o realitate de-a dreptul incredibilă: ţara asta se duce, drept în cap! Şi din punct de vedere economic… şi din punct de vedere cultural… dar (mai ales!) din punctul de vedere al omului! Al pregătirii acestuia! În timp, generaţia „proştii şi câştigi”, aşa cum am denumit-o, a devenit tot mai vizibilă, iar realitatea este aia care este! În condiţiile în care, să nu uităm, jumătate din populaţia activă a României a plecat din ţară! În aceşti 27 de ani! Pe timp de pace!… Normal, între cei rămaşi acasă se află loazele, derbedeii, puturoşii, toate celelalte categorii care se gudură la adăpostul celor care, încă, mai muncesc în România!
Dar şi cei care muncesc se izbesc de reala problemă a lipsei organizării, a nivelului valoric! Chiar şi în comunism, pe copac, fiecare îşi avea locul lui! Terminai o facultate, te cocoţai undeva mai sus, pe creanga copacului social. Nu făceai asta, te apucai de muncă, puteai să ai şi un salariu bunicel, dar te aflai pe o creangă inferioară- pentru că era organizare!
Astăzi? Astăzi situaţia se prezintă după cum am constatat: dacă-i pui să răspundă la o dictare, o simplă dictare, pe mulţi dintre liderii politici, te va apuca râsul, după care… plânsul! Luaţi exemplele celor care au făcut greşeala să scrie, cu mânuţa lor, câte ceva şi veţi ajunge la concluzia la care am ajuns şi noi: RĂSTURNAREA VALORILOR este o realitate îngrozitoare, pentru o ţară ca România! Iar lipsa de organizare şi promovarea non-valorilor (atenţie, n-am băgat aici şi… curvele, alea având şi ele rolul lor, în societate!) vom înţelege de ce totul merge atât de prost şi sunt condiţiile care sunt, astăzi, în ţărişoara noastră! Iar aici, vorba optimistului: „se poate şi mai rău!”…
Şi ca să faceţi diferenţa, urmăriţi-i pe politicienii care, la două vorbe zic- „politica care!“- fără ca să li se umple gura de c…at!
Ei sunt politicienii noştri, ei sunt cei care, pe o cracă normală, n-ar fi avut loc! Acum, din nefericire, sunt chiar în vârful copacului!…

prof.dr.SORIN DANCIU