PRIETENUL NOSTRU, MIHAI CONSTANTINESCU, A PLECAT!

Iubiți și câinii vagabonzi!

Am urmărit cu mare interes în toate aceste luni evoluția stării de sănătate a celui care a fost Mihai Constantinescu. În nădejdea că va veni momentul în care se va întâmpla o minune și el va reveni așa cum l-am cunoscut! Au fost momente triste, unele dramatice, altele idioate – acel fake news care-i anunțase moartea cântărețului acum câteva luni! – Au fost de toate…
Nu am vrut să scriu nimic în toată această perioadă în nădejdea că voi scrie de bine atunci când se va întâmpla minunea mult așteptată! Mai mult decât atât, săptămâna trecută am răsuflat ușurat, atunci cand am aflat că ieșise din comă, că își revenea miraculos! Pentru ca într-o seară de marți, zi obositoare, pe toate ecranele de televizor să văd știrea:

A murit Mihai Constantinescu!

Nu mă pot mândri că aș fi fost unul dintre apropiații săi, dar ne-a legat o prietenie îndelungată pentru că am realizat, împreună, momente spectaculoase, de-a lungul timpului! Iar astea au început în anii ‘80!…
Atunci când cochetam cu presa, realizând articole de interes – considera Aurel David – în ziarul ”Vremuri noi”, dar și în revista culturală pe care o scoteam, în acea perioadă! Momentele în care realizam emisiuni la Stația de radioficare a Călărașiului condusă de regretatul Gabriel Crutescu.
Când plecam cu magnetofonul greu de 15 kg, pe jos, până la Teatrul Popular cum îi zicea clădirii din parc, pe atunci sau la Sala Sporturilor din Călărași! Cea din interiorul stadionului! Acolo realizam interviuri cu artiști, iar unul dintre cei care veneau și cu care am realizat câteva interviuri spectaculoase a fost Mihai Constantinescu!
După ‘ 90 când am început să realizez tot felul de trăsnăi care-mi fuseseră în minte până în decembrie ‘89 l-am adus pe Mihai Constantinescu de mai multe ori, la Călărași! Vă aduceți, probabil, aminte cei mai în vârstă de spectacolele de la ”Popasul Sălcilor” pe care le transmiteam și la Radio Voces Campi ! Când făceam cea mai nebunească acțiune – concursuri de miss transmis la…radio! Atunci l-am adus pe Mihai Constantinescu de mai multe ori, în spectacole! La Călărași!
Și în faimoasa rezervă din spatele sălii, acolo unde am reușit interviuri memorabile cu marii artiști de la Dem Rădulescu și Jean Constantin până la Dan Spătaru, Mădălina Manole sau Stela Popescu și Alexandru Arșinel, acolo l-am găzduit ș pe Mihai Constantinescu! Aducându-ne aminte cele de dinainte, dar și cele de după 1989… Promovându-i la radio multe dintre șlagăre sale, cel de mai mare interes fiind pe atunci –“Iubiți și câinii vagabonzi” ! Ajuns director al Direcției pentru Cultură și reluând festivalul întrerupt până atunci „Flori de Mai” am inventat secțiunea”Florile Recunoștinței” la care a venit și Mihai Constantinescu! Acum… Acum… Cât de greu îmi este să spun că a plecat! De fapt nu a plecat, au rămas înregistrările, filmările, amintirile…
Dumnezeu să-l aibă la Dreapta Sa!
Iar Mihai să-l convingă și pe El cât este de important să iubești și câinii vagabonzi!

Prof.dr. Sorin Danciu