PROCESUL LUI BĂSESCU – CELE MAI ACIDE COMENTARII!

PETROV, ZIS BĂSESCU – SAU BĂSESCU, ZIS PETROV?

Îmi dă târcoale o enigmă. Și nu mă lasă deloc în pace. Mă întreb cine a fost mai întâi: Băsescu sau Petrov? Petrov sau Băsescu? Cine l-a născut pe cine? Și nu e de glumit cu răspunsul la această întrebare. Pentru că face parte din istorie. Din istoria neamului românesc.

PETROV, NUMELE DE COD AL TÂNĂRULUI TRAIAN

E important să știm dacă Petrov, numele de cod al tânărului Traian, primul nume de cod dintre multe altele, este cel care a creat profilul celui care avea să devină timp de un deceniu președintele României. Și să scrie istoria, așa cum a fost ea, a acestei țări, acoperind o perioadă destul de lungă de timp. Dacă la originea viitoarei sale ascensiuni s-a aflat statutul său de informator al Securității, dacă acesta a fost punctul de plecare al carierei sale profesionale și apoi politice, atunci se cuvine să-i atribuim un merit și poliției politice. Sau poate chiar cel mai mare merit. Dacă însă elevul școlii militare Traian Băsescu a dobândit, alături de alți câțiva, puțini la număr, această calitate de turnător, nu pentru că Securitatea a ghicit în stele și a vrut să-i regleze traiectoria viitoare, ci pentru că tânărul Traian s-a gândit și a socotit că dacă el și Petrov șansele sale de a deveni cineva cresc exponențial, atunci întreaga poveste trebuie citită într-o altă cheie. În primul scenariu, ne-am putea imagina cu ușurință, fără a face niciun fel de efort cât de cât relevant, că poliția politică, așa cum fusese ea croită de către sovetici pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, a stabilit că este obligatoriu să-i supravegheze îndeaproape pe elevii școlii de Marină din Constanța. Dintr-un motiv foarte simplu. După absolvire, mulți dintre aceștia urmau să călătorească în străinătate, pe navele unde erau repartizați să lucreze. Iar unii puteau fi tentați să rămână acolo. Alții, să facă bișniță și să devină astfel vulnerabili pentru servicii secrete din state inamice. Sau din state prietene. În plus, acești elevi mai aveau și părinți despre care Securitatea, dacă avea oameni infliltrați printre ei, putea afla lucruri utile. În această ipoteză dacă ne plasăm, atunci securiștii care se ocupau cu racolarea urmau să identifice printre elevi câțiva mai vulnerabili, fie fiindcă aveau păcate, care, dacă ar fi fost cunoscute în mediul lor, le-ar fi creat nenumărate umilințe, fie pentru că doreau să fie ajutați să-și facă o carieră ușoară și rapidă. Să sară etape cu impuls de la Securitate. Atunci când a primit primul său nume conspirativ, de Petrov, Traian Băsescu trebuie să se fi aflat cu siguranță într-una dintre cele două ipostaze. Sau chiar în amândouă. Simultan Oricum, el a fost una dintre cele câteva verigi slabe din rândul cursanților institutului de Marină din Constanța.
Securitatea îi disprețuia pe cei care se lăsau șantajați. În schimb, îi aprecia pe „benevoli”. Adică pe informatorii care își turnau colegii pentru a-și lua viteză în carieră. Pe aceștia, Securitatea putea conta pe termen lung.

PESTE MULTE DECENII, TRAIAN BĂSESCU MERGE ÎNTR-O INSTANȚĂ JUDECĂTOREASCĂ

Peste multe decenii, Traian Băsescu merge într-o instanță judecătorească, unde urmează să se stabilească dacă a fost sau nu securist în toată regula. Ca și când unii ar putea să fie doar pe jumăate securiști. Sau pe sfert. Și, de voie, de nevoie, încearcă să se confeseze. Sau simulează o confesiune. Afirmă că, în calitatea sa de elev al școlii de Marină, călcase de câteva ori pe bec, ascunzând față de ofițerul de contrainformații militare detalii despre isprăvi săvârșite de unii colegi. Și că, dacă din nou ar fi fost prins asupra faptului, ar fi fost sancționat cu un arest. Și atunci s-a gândit că este momentul să-și salveze pielea. Și astfel a făcut un mic sacrificiu. Și-a turnat un coleg, informând Securitatea că acesta se gândește ca, într-o bună zi, să se căpătuiască peste hotare. Acest coleg a avut din momentul respectiv soarta pecetluită. A avut grijă Securitatea. Urma lăsată de colegul său Petrov a rămas în dosarul victimei. Iar victima, după ani de zile, a încercat să înțeleagă de ce i s-au tăiat aripile în cariera profesională. Și când a solicitat dosarul și l-a citit, l-a descoperit pe Petrov. Petrov era colegul său Traian. În cei zece ani în care a fost președinte al României și a condus cu o mână de fier comunitatea de informații, adică toate serviciile secrete, Traian Băsescu a avut desigur grijă să-și șteargă urmele. Nenumăratele urme. Pentru că el nu a fost doar Petrov.

EL NU A FOST DOAR PETROV

A avut mai multe nume conspirative și desigur, la un moment dat, a ajuns să fie promovat și a devenit și ofițer acoperit. Iar în această calitate, pe lângă contrabanda cu blugi și electronice, pe lângă potlogăriile legate de prețuri fictive plătite pentru repararea navei, Traian Băsescu s-a ocupat și de comerțul ilegal cu arme, pe care România comunistă îl făcea cu state supuse embargoului ONU. Ca să nu mai vorbim de perioada în care același Traian Băsescu a fost reprezentantul oficial al societății Navrom la Anvers.
Dar să revenim. Oricât de mult a încercat să-și perie dosarele, o urmă, iată, totuși a rămas. Probabil sunt mai multe. Dar până una alta această urmă a devenit publică și, conform legii, a aterizat pe masa unor judecători. Iar judecătorii trebuie să stabilească dacă acest Petrov, legat omibilcal de acest Băsescu, a făcut sau nu poliție politică. Dacă și-a turnat colegul pentru că statul român ar fi fost altfel în pericol sau pentru a preveni un atac terorist sau o acțiune de spionaj împotriva României sau pur și simplu pentru că nefericitul coleg i-a oferit o informație care putea prezenta o valoare pentru poliția politică. E greu, dacă nu cumva imposibil de presupus că vreo instanță judecătorească din România, chiar așa cum s-a dovedit a fi Justiția din această țară, ar putea să stabilească altceva decât faptul că Traian Băsescu a fost un turnător la dispoziția poliției politice.
Indiferent însă ce stabilește instanța judecătorească, pentru opinia publică și pentru istoricii acestei perioade, lucrurile au deveni clare. Totuși, sentința judecătorească și motivarea acesteia sunt importante. Pentru că putem afla răspunsul la enigma cu care am început acest demers editorial. Cine este mai important? Băsescu sau Petrov? Și mai există un detaliu pe care doresc să-l dezvolt.

UN DETALIU PENAL

Dacă Justiția stabilește că Băsescu, alias Petrov, a făcut poliție politică, în calitate de turnător al Securității, atunci trebuie să avem în vedere că în spate există zeci și zeci de declarații date în fals nu de Petrov ci de însuși Traian Băsescu. Toți demnitarii statului fac anual declarații pe proprie răspundere prin care precizează și semnează dacă au fost sau nu colaboratori ai Securității ca poliție politică. Desigur, sintagma este o invenție extrem de abilă a legiuitorului. În sensul că puteai să colaborezi cu Securitatea, dar să fi băiat bun. Sau, dimpotrivă, puteai să fi băiat rău. Și primeai eticheta că ai colaborat cu Securitatea „ca poliție politică”. Ca și când nu toată Securitatea în ansamblul ei, astfel cum a fost inventată de sovietici și continuată până în zilele noastre, ar face poliție politică. Este posibil și plauzibil chiar ca Traian Băsescu să aibă neșansa de a intra acum în această categorie infamantă. Dar dacă va fi așa, atunci acest individ cocoțat de mai multe ori în funcția de ministru, în cea de primar general al Capitalei, în poziția de parlamentar, azi în poziția de europarlamentar și de două ori în cea de președinte al României, a săvârșit cu bună știință în mod repetat infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale și de uz de fals. Care se pedepsește penal. Deci cum vor descrie istoricii epopeea celor zece ani negri din istoria recentă a României? Drept o operă a unui autocrat care a făcut praf instituțiile democratice ale statului? Sau drept o creație a unui turnător de nădeje al Securității, împins ușor-ușor de Securitate în poziții cheie ale statului român?

Sorin Roșca Stănescu

BLESTEMUL LUI (ȘI PENTRU) BĂSESCU!

I-a înșelat pe francezi, când a provocat incendiul în portul Rouen. A înșelat în dosarul ”Flota” învârtind mărturiile și folosindu-se de tot felul de procurori şi judecători pe care i-a promovat mai târziu. I-a înșelat pe cei din PD, cînd le-a spus că n-a avut treabă cu securitatea și că este solidar cu ei.
I-a înșelat pe români, când a declarat că nu a colaborat cu Securitatea. I-a înșelat pe modoveni cu Unirea și i-a păcălit cu votul la alegerile din 2009 și la europarlamentarele din 2019. S-a folosit și de Monica Iacob Ridzi, când a sprijinit-o să ajungă șefa tineretului PD și mai apoi a încurajat-o să tragă tare pentru alegerea Ebei în Parlamentul European. Şi-a mințit fata, contrafăcându-i mandatul. A mai mințit de nenumărate ori, promițând verzi și uscate și apoi zicând: ”-Poate eram beat!”.
A numit împiedicați și nepregătiți la DNA (Laura Codruța Kovesi) și la SRI (George Maior și Florian Coldea), i-a păcălit pe Dan Voiculescu și pe George Copos pentru a ceda la soluția imorală și apoi a făcut tot ce a putut să-i înfunde. S-a certat cu vecinul său de apartament, și-a dat cuvântul că nu știe nimc și nu are nici o legătură și apoi l-a dat în gât și l-a urmărit până în pânzele albe, fiind în spatele unui proces care s-a terminat cu înfundarea fostului prim-ministru, nu pentru lucruri de care era vinovat!).
S-a folosit de Sorin Ovidiu Vîntu și apoi l-a împins în prăpastie. A făcut același lucru cu Dinu Patriciu și cu mulți alții. A ținut la oameni mai puțin ca la niște șosete. Dar i-a folosit mai mult.

A MINȚIT ROMÂNIA VREME DE 30 DE ANI!

A stricat presa și comportamentul public, a amăgit parteneri politici, a minit partide, invesitori, a distrus iremediabil imaginea intelectualilor români, mai ales a scriitorilor, a mințit repetat poporul român că n-a colaborat cu Securitatea. Ca să-și arate inexistenta fibră de dizident a comis cel mai ticălos lucru pe care îl putea face un securist. L-a luat partener pe Vladimir Tismăneanu (caracter de profesie!) și l-a pus să întocmească un raport de condamnare a comunismului, în slujba căruia a fost, de pe urma căruia s-a ales și legal și ilegal cu beneficii.
Adică a încercat să se prezinte ca fiind unul din groparii sistemului comunist pentru a se salva ca un ticălos cu pretenții de erou. A mutilat cea mai mare parte a insituțiilor statului român împănându-le cu proști, lepre, turnători, incompetenți, securiști și turnători. A jucat rolul unui Hopa Mitică păcălind o țară și o Comisie Europeană, fiind artizanul butaforiei cu aparență democratică într-o țară în care a fost principalul creier și focar al corupției, al improvizațiilor la ordin, al afacerilor trase din condei ca să pară legale. A mințit România vreme de 30 de ani, a înșelat-o, i-a mutilat instituțiile și acum, ajuns în fața judecătorilor, se dă nevinovat:
”Niciodată n-am știut că mi s-a dat un nume conspirativ. Abia când mi s-au dat cele două note, colonelul Tudor mi-a zis: Semnează Petrov. Niciodată nu mi s-a dat un nume conspirativ. Eu nu am știut că contrainformațiile militare reprezintă Securitatea. Eu abia după Revoluție am aflat de legătura contrainformaților militare. Am crezut că este un serviciu subordonat comandamentului forțelor navale, așa scrie și pe frontispiciu. Rapoartele mele au fost depuse la companie nu la Securitate și sunt semnate „Căpitan Traian Băsescu. Dacă eram colaborator, trebuiau semnate tot cu Petrov”.

CE PUTEM FACE CU O AȘA OTRAVĂ DE OM?

Să-i ștergem numele de peste tot pentru a nu trăi la nesfârșit rușinea de a-l fi avut președintele Românei? Să cerem anchetarea tuturor celor care au stat în preajma sa, toți venind lângă el ca niște pârliți și plecând din politică mai ceva ca niște nababi?
Să cerem o lege care să-l excludă de peste tot, de la pensie, drepturi de președinte, cărți de istorie, registru naval, politică? Să cerem confiscarea bunurilor de la toate neamurile sale până la nepoți și copii în cărucior?
Să-i descăunăm pe toți cei pe care i-a înscăunat și să le cercetăm averile? Să îi căutăm conturile în toate paradisurile fiscale? Să-l trezim cu forța pe Klaus Iohannis, cel care i-a preluat sistemul și îl folosește cu inconștiență sau cu nepăsare?
Să adunăm toate ghicitoarele și vrăjitoarele României și ale Moldovei ca să-l blesteme de dimineața până seara și mai departe până în zorii Zilei de Apoi?
Ce să-i facem acestui nemernic pentru răul pe care ni l-a făcut în regimul care-i poartă numele și pe care nu-l putem șterge din calendare, din memorie, de pe pata mare pe obrazul României? Cum să-l scoatem din viața noastră pe cel care minte cu viteza luminii chiar și atunci când are dreptate (pentru că peste un minut o poate nega!) și care este gata să facă rău și în somn, și în pustiu, și în chinurile Iadului?

(sursa – cotidianul.ro – Cornel Nistorescu)