Punctul pe… BĂTAIA LA ȘCOALĂ ȘI… FĂCUTUL TEMELOR!

Punctul pe… BĂTAIA LA ȘCOALĂ ȘI… FĂCUTUL TEMELOR!

9 februarie 2018

Țin să precizez, de la bun început, că vorbesc nu în calitate de “cadavru didactic” cum i se spune, în glumă, acestei meserii, deci nu de dascăl, adică profesor, nici măcar în calitatea mea de părinte! Chiar dacă nu mai sunt angajat, în mod direct, la liceul unde sunt titular, am predat și predau în continuare, păstrând legătura cu școala. În egală măsură, trebuie să o spun, am o fată care la rândul ei are o fetiță, bobocul vieții noastre, o nepoțică teribilă!… Și trebuie să spun și asta, deși fata mea are peste 30 de ani, niciodată, dar absolut niciodată nu i-am dat nici măcar o palmă !
Deci nu sunt un adept al violenței în școală, sub nici o formă. Mai mult decât atât, după 1990, atunci când am considerat că s-au produs niște schimbări fundamentale și în viața mea, nu doar a societății, am decis să renunț la atitudinea dură pe care o aveam în liceu, până în decembrie 1989. Nu fusesem de acord nici înainte cu asta, dar modul în care lucrurile te obligau, dacă voiai să păstrezi nivelul necesar pentru școală și la o atitudine cât se poate de dură, chiar dacă, din punct de vedere disciplinar, lucrurile s-au schimbat mult, chiar foarte mult, în rău, astăzi…
Rândurile acestea pornesc de la un dialog pe care l-am avut cu niște părinți de copilași aflați la școală, în primele clase și care se plângeau că ai lor prunci au prea mult de scris acasă! Și își propuneau chiar o revoltă împotriva dascălului care le dă prea mult de scris copiilor, au aderat la o mișcare feisbucilistica prin care se propunea, nici mai mult, nici mai puțin decât interzicerea de a se da teme pentru acasă, copiillor! Chiar așa!…
În prima fază nu am înțeles atitudinea lor, deși m-am mai întâlnit cu părinții supărați rău de tot pe școală și am înțeles că, în realitate, ei își scoteau la lumină frustrările din perioada când au fost ei elevi, iar acum se răzbuna pe profesor! Sau cel puțin asta considerau ei că fac!… Mai mult decât atât, aveau și adevărate teorii împotriva timpului ocupat copiilor cu făcutul temelor acasă!
De aici, s-a ajuns și la cealaltă problemă atât de dezbătută în ultima vreme, aceea a violenței la școală! Considerând că profesorii sunt prea severi, le vorbesc tare copiilor, în fine toate cele ce li se pot reproșa celor care, în continuare, pe niște salarii de mizerie, își asumă destinele copiilor care cresc sub ochii lor.
Atunci am decis să intervin și să le spun câteva lucruri, extrem de importante, cel puțin din punctul meu de vedere.
– În primul rând temele. Cei care nu înțeleg rostul acestor teme nu pricep cat de important este, pentru un copil, un om în plină dezvoltare, formare, conturarea destinului său să primească o responsabilitate și s-o ducă la capăt! De aici pornește prima mare problema a generației tinere de astăzi, iresponsabilitatea! Nu în sensul rău al cuvântului, nu o tara psihică, ci o realitate gravă care ține, dacă vreți, de faptul că majoritatea tinerilor de astăzi nu au fost învățați să ducă un lucru la bun sfârșit! Să fim bine înțeleși, nu sunt adeptul temelor cu orice preț și nici al exagerărilor care se mai produc, în mintea unor profesori! Noi vorbim aici despre responsabilizarea copilului prin niște lucruri pe care le poate face, la nivelul lui, în acel moment. De-aici începe totul, oameni buni!…
– Pe de altă parte, desigur, chestia asta cu violența nu mi-a plăcut și nu-mi place, eu neadoptând, față de copilul meu, niciodată atitudinea violentă! Mai mult decât atât, secvențele care arată părinți frustrați, dacă nu demenți de-a binelea care-și schilodesc copiii sunt, după părerea mea, de trimis la, vorba lui Caragiale… “Cremenal”!
– Nu în ultimul rând,însă, se greșește foarte mult și în privința așa – zisei violențe ! Se exagerează extrem de mult și se face din țânțar-armăsar, iarăși din frustrările copiilor de ieri, ajunsi părinți , astăzi… Iar ei își varsă năduful pe tot ceea ce a însemnat supărarea existenței lor de dinainte de a se produce realitatea pe care o trăiesc, dintr-un motiv extrem de simplu: atunci s-a greșit, în perioada creșterii lor , atât acasă, dar și la școală!
Desigur, se adaugă aici și toate tarele prezentului, toate aberațiile societății în care trăim și care nu îndreaptă, sub nicio formă, tânăra generație pe un drum bun! Las’ că nici țara nu este pe un drum bun, în opinia multora, dar dacă mai vrem să salvăm ceva, din ce se mai poate, de aici trebuie să plecăm! De la formarea unei tinere generații înțelepte, serioase, responsabile, conștientă de toate necesitățile societății în care ei trăiesc și care să-și îndeplinească ,în primul rând, obligațiile pe care le au și abia după aia să-și ceară drepturile! La noi, din păcate se începe cu drepturile și când trebuie dus un lucru până la capătul lui, asta nu prea se mai face!De-aici începe totul, pentru că o societate fără o clasă responsabilă, implicată, conștientă nu se poate merge înainte!
În condițiile în care, așa cum știm cu toții, chiar am cam luat-o înapoi!…

prof. dr. SORIN DANCIU