Punctul pe… DOAMNE, UNDE AM AJUNS?!… “PREA MULȚI ANI, DOMN’ PROFESOR”!…

Pentru că tot au fost zilele de doliu cu ocazia morții regelui Mihai (și în opinia noastră termenul fiind prea mult lungit, împotriva chiar a normelor creștin -ortodoxe, dar asta a fost treaba Casei Regale) și pentru că tot am avut orele de jurnalism pe care le susțin la toate clasele de liceu , de la a IX-a la a XII-a , uneori, după un curs mai îndelungat, la final, cu cinci minute înainte de a se suna, realizez și un test de cultură generală. Fie pe tema aleasă, fie pe diferite elemente care țin de istorie, geografie, politică… realități pe care un jurnalist trebuie să le cunoască în măsura în care cultura generală reprezintă un format obligatoriu pentru această meserie.
Fiind în perioada pregătirii zilelor de doliu pentru Regele Mihai, am decis să realizăm un test despre regalitatea din România. Repet, la toate clasele, de la cei mai mici până la cei mai mari. Și nu am pornit, direct, cu regalitatea, ci cu evenimentul care a precedat venirea regelui și instaurarea monarhiei în România, respectiv Unirea Principatelor Române… Din anul. …Asta a fost prima întrebare…
Să facem o precizare, de la bun început: copiii de la clasele de jurnalism sunt copii buni, cu media cea mai mică peste opt la examenul de evaluare unde s-a dat, să nu uităm, chiar materia… Istorie! Să vă spun că nu a reușit nimeni să definească momentul acela, al Unirii ?… Și că doar câțiva au putut identifica numele lui Alexandru Ioan Cuza?…
Am trecut mai departe, la primul rege al României. Care a fost numele său? Au știut doar câțiva, repet, din toate clasele! Despre 1864, n-are rost să vorbim ca oricum nu știa nimeni mai nimic, explicându-mi-se că nici la școală nu sunt decât câteva rânduri, în materia de istorie! Atunci am trecut la lucruri mai serioase, cea mai mare realizare a regelui Carol I. Care a fost cel mai important lucru pe care l-a reușit România sub domnia regelui Carol I? O să săriţi să spuneți- Independența României! Așa am crezut și eu …N-a fost să fie!…
Atunci le-am solicitat să își deschidă caietul pe ultima pagină, iar acolo să-și noteze acești ani, pentru că aici nu mai avem de-a face cu o oră de istorie, nici măcar capitolul despre monarhie, în România, aici era vorba despre câteva lucruri fundamentale de cultură generală! Pe care trebuie să le știe un ziarist, nemaivorbind de un elev de școală, de liceu!
Am ajuns la 1877, deci la Independență, după care am întrebat cine a fost următorul rege al României, după Regele Carol I? Câțiva, din toate clasele, au știut de Regele Ferdinand! I-am întrebat dacă știu cum se mai numea Regele Ferdinand, cum a fost el numit de oameni, de popor și de ce? O întrebare grea, fără răspuns!… Atunci am vorbit despre Marea Unire, Unirea cea Mare, când s-a proclamat România Mare! Când a avut ea loc? Au știut tot câțiva, nu aceiaşi! Și am vorbit despre 1 decembrie.
Să ne mai miram de ceea ce vedem la televizor, în sondajele acelea care ne arată oameni în vârstă, alături de mai tineri- părinții acestor copii care habar n-au nimic din toate acestea?!… Firesc, am mers mai departe și le-am cerut să-mi spună dacă știu când a venit la Coroana României, regele Mihai? Nu am cerut condițiile, nici nu i-am mai încurcat cu Antonescu, dictatura regală ….m-am dus direct la abdicare ! Când a avut loc abdicarea? Cineva a zis 1948, fiind cel mai aproape, pentru că alții vorbeau de 1930 …40…
Atunci le-am explicat că avem de-a face cu actul de la 30 decembrie 1947 și le-am dictat anul și evenimentul. A venit replica, din bancă: “ei, prea mulți ani, domn’profesor!“
Depășisem putința lor de înțelegere și de așteptare, prea mulți ani, prea multă informație! Repet, vorbisem despre câteva momente fundamentale din istoria României de la Unirea Principatelor la declararea monarhiei, de la Unirea cea Mare la abdicarea regelui Mihai ! A fost mult, mult prea mult!
Atenție, eu nu critic copiii, aici! Tot ce se întâmplă ni se datorează nouă, generația matură, ăia care mai știm câte ceva, pentru că, așa cum arată sondajele, majoritatea habar nu au, iar mulți dintre aceia sunt părinții acestor copii !
Concluzia fiind una tristă, plină de înțelesuri, deși parcă nu mai are rost să mai vorbești despre asta: Doamne, Doamne unde am ajuns?!… Pentru că aceia care nu-și cunosc trecutul și nu-l prețuiesc, cu siguranță nu vor avea viitor! Sau, poate, tocmai asta se urmărește, iar noi suntem martorii neputincioși ai unui moment tragic din istoria națională, dacă mai putem vorbi de o țară, în țara asta!…

prof. dr. SORIN DANCIU