Punctul pe… SECURIȘTI, MÂNDRIA ȚĂRII?!… ȚĂRII… LOR !

•Între Securitatea lui Ceaușescu și… Noua Securitate! •Ei sunt peste tot! • Justiție! •Partide! •Mass-media!… •Ăia erau la “Șoimii patriei” față de ăștia de azi!…

Recunosc, sentimentele mele față de Securitatea lui Ceaușescu au fost, întotdeauna, eminamente negative! Am avut probleme cu respectiva instituție încă din anii liceului și punctul culminant a fost acela în care am căzut la examenul de admitere la Drept, deși eram ferm convins că voi avea o medie foarte mare! A fost prima oară în viața mea când am plâns! A doua oară când a murit bunicul meu, preotul! Când a murit tata n-am mai avut timp de plâns pentru că fiind singur la părinți a trebuit să alerg de unul singur și să pregătesc toate cele necesare înmormântării!
Dar atunci, la plecarea de la unchiul la care stătusem în timpul examenului la Drept vecina din față, o secretară de la acea facultate care – mi apreciase lucrarea și îmi garantase că voi avea o medie foarte mare, a ieșit pe scări și în șoaptă, mi-a spus doar atât: “Să nu mai dai în viața ta, la Drept! Ai un dosar tare urât la Securitate”!…
Dădusem la Drept nu ca să ajung judecător, procuror sau avocat, ci pentru că era o cale mai simplă de a mă face ziarist! Visul meu de-o viață! Posibilitatea de a evita “Ștefan Gheorghiu”, cu tot cu anii de practică în câmpul muncii pe care ar fi trebuit să-i pierd, din anii vieții mele! Atunci am hotărât să mă duc la Filologie, în secret, nu știau decât părinții mei unde voi da! Și atunci, la petrecerea făcută împreună cu rudele și vecinii a apărut securistul care mă urmărise tot timpul, până atunci! Povestea pe care o știu cei care au fost acolo și încă mai trăiesc!…
Deci am sentimente eminamente negative, triste, nu-i urăsc pentru că așa m-a învățat bunicul meu, preotul – să nu urăsc! Dar în timpul evenimentelor din 1989 în naivitatea mea de care râdea Silviu Brucan am crezut că am scăpat de Securitate! Primul moment în care mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai complicate și că Securitatea era vie și nevătămată a fost cel legat de evenimentele de la Târgu Mureș, din martie 1990. Practic momentul în care s-a constituit SRI-ul! De atunci lucrurile au evoluat, iar eu am stat cu ochiul pe ei să vedem ce și cum se întâmplă!
Trecând prin toate evenimentele pe care le-am mai povestit, inclusiv întâlnirile cu “agenturili străine”care îmi puteau schimba destinul, inclusiv propunerea de colaborare ca… jurnalist acoperit! Poveștile au fost spuse, la timpul lor, ce pot să remarc, însă, acum este că toate sentimentele mele față de securiști s-au schimbat, în totalitate, în ultimii ani! Practic, acum este evident, atunci când Băsescu a declarat că s-a hotărât să o sugă la “Licuriciul cel Mare” atunci serviciile secrete românești au devenit divizii ale unor altor servicii secrete din alte țări, partenere, până la urmă, chiar aliați strategici! Iar ăia și-au făcut treaba în stilul lor, pe teritoriul românesc ajungându-se la situațiile pe care le cunoaște toată lumea, astăzi!

Infiltrați, peste tot! De la justiție – și priviți tot ceea ce se întâmplă în aceste zile ca să înțelegeți că Stăpânilor puțin le pasă de noi și de sentimentele ori dorințele noastre, ei fac ce vor ei călcând în picioare, efectiv, tot ceea ce am putea susține noi, totuși locuitorii acestor pământuri!…
Despre infiltrații, acoperiții și descoperiții din presă am tot scris, nu m-am plictisit, doar mă distrez cum îi văd reacționând atunci când vine – “ordinul de zi pe unitate”! Formula pe care eu am impus-o la nivel național și pe care o folosește toată lumea, astăzi!

Ceea ce este, totuși, scandalos este că se întâmplă atât de multe lucruri în neregulă în țara asta pe care ar trebui să le sesizeze exact securiștii de astăzi, lucruri care nu doar că trec neobservate, dar fac și mai vizibilă lipsa de interes față de așa-zisul “Interes Național” cu care ne-a asfixiat, de-a lungul timpului, un alt securist notoriu!
Convingere mea de astăzi fiindcă, într-adevăr, securiștii lui Ceaușescu erau “Șoimii Patriei” în raport cu securiștii de astăzi! Iar formula din titlu – “securiști, mândria țării”! – este valabilă pentru securiștii ceilalți, ei fiind mândria țării… lor! Țara pentru care au acționat, numai în beneficiul țării lor!
În niciun caz de bine pentru amărîta asta de țară, dacă mai putem vorbi de o țară în Colonia în care trăim!…

prof.dr.Sorin DANCIU