Radiografia unei catastrofe! SIDERCA!… sau CUM S-A ALES PRAFUL DE COMBINATUL SIDERURGIC DE LA CĂLĂRAȘI!…

*O poveste care a durat decenii și care s-a sfârșit prost, foarte prost!… *Unde s-a greșit, inițial!… *Era nevoie de acest combinat?!… *Văcăroiu – ultima încercare!… *Interesele altora peste interesele românilor!…

Reluăm o poveste tragică!… Istoria SIDERCA seamănă, pas cu pas, cu multe dintre obiectivele economice românești distruse după 1990! În cazul nostru, însă, lucrurile sunt deja mult mai complicate pentru că aici au intervenit atât interese din afara țării, dar și interesele hoților de pe locurile Călărașiului, totul în combinația care urmărea să nu cumva să mai funcționeze ceva economic pe aceste meleaguri!
Cum a fost posibil tot ceea ce s-a întâmplat, de ce, cine sunt vinovații?!…
Noi nu tragem verdicte, doar derulăm o serie de anchete pe care le-am prezentat, la momentul oportun și care, iată, astăzi devine cea mai cruntă realitate!
Combinatul-Siderca
Adevărul – ca uleiu’!
CINE A TĂIAT, ÎN REALITATE, OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE?! CELEBRA „OC1“ ȘI O CONFUZIE ÎNTREȚINUTĂ ABIL!

În multele adevăruri considerate „explozive“ cuprinse în articolele ce prezentau dezvăluiri din ceea ce se întâmpla pe Platforma Siderurgică din Călărași, un subiect ne-a atras, imediat, atenția. Erau acuzate firmele LEMTRANS și GEOMIN (cu toate anexele lor) ca ar fi „TAIAT OȚELĂRIA ELECTRICĂ, ULTRAMODERNĂ ȘI DOTATĂ LA CHEIE, PE CARE AU DISTRUS-O ȘI TRANSFORMAT-O ÎN FIER VECHI!“ Cum noi suntem suficient de bine informați în legătură cu situația de pe platforma și cum stiam foarte bine că Oțelăria Electrică este bine-mersi, la locul ei și exploatată temeinic de TENARIS, fără a face flux cu Laminorul de Profile Grele și Șina de Cale Ferată (despre care se aude ca VA FI VÂNDUT! – tot prin intermediul TENARIS!) am căutat să lămurim dilema.
Care era nici prea greu de edificat, fiind vorba de o confuzie, abil întreținută (OARE DE CĂTRE CINE?) între OȚELĂRIA ELECTRICĂ și OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE, faimoasa OC1! Aia despre care VALCHIM face mare gălăgie că ar fi dezmembrată de LEMTRANS, ba mai dă și Primăria în judecată, pe motiv ca ar fi aprobat aceasta nefericire!

„DISTRUGEREA COMBINATULUI!“

Studiind documente (aflate inclusiv în posesia ziariștilor care au prezentat acest subiect), să vezi beleaua ce au descoperit-

OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE A ÎNCEPUT SĂ FIE DEZAFECTATĂ ÎNCĂ DIN…1999!
combinatul-siderca-din-calarasi-jaf-romanesc-38577-1
Acesta este ADEVĂRUL dovedit cu documente (și care prezintă o situație cu totul explozivă) VA SĂ ZICĂ AVAS (și chiar VALCHIM) au contribuit la dezafectarea OC1 încă din 1999-2000, iar în 2006 (!) aceleași instituții fac mare gălăgie pentru că… se dezafectează OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE, adică… OC1!
Vă prezentăm, astăzi, fragmente dintr-un studiu elaborat în 1999, de către IPROMET SA, care are ca scop „DEZAFECTAREA ȘI VALORIFICAREA OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII“. Între care, la loc de cinste se gasește (ați ghicit) OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE!
IPROMET-SA București
SIDERCA SA Călărași
Fluxul de 1,8 mil tone oțel/an
Dezafectarea și valorificarea obiectivului de investiții
Studiu
Pr.nr.64.212
Liste de utilaje, echipamente și contrucții metalice care se dezafectează
Nr. 1 Gospodăria de materii prime
Nr. 2 Fabrica de aglomerare
Nr. 3 Furnale
Nr. 4 Oțelăria cu convertizoare
Nr. 5 Instalația de valorificare a zgurii
Nr. 6 Fabrica de var
Nr. 7 Secția de sintetizare a dolomitei
Nr. 8 Secția de fabricare a blocurilor dolomitice
Nr. 9 Secția forjă-tratamente termice (…)
MEMORIU
1.Date generale
Societatea Comercială „SIDERCA“ SA Călărași a fost înființată cu Hotarârea Guvernului Nr. 29 din 1991, prin preluarea patrimoniului Combinatului Siderurgic Călărași.
Conceput inițial pentru o capacitate de 10 milioane tone oțel pe an, 1977 s-a aprobat realizarea unei prime capacități de 4 milioane tone oțel pe an, în două etape:
Etapa I-a 0,4 milioane tone oțel pe an, în componența căreia intră următoarele obiective
– oțelaria electrică cu turnare continuă;
– laminorul de profile mijlocii;
– secția de construcții metalice.
Această etapa a fost pusa în funcțiune eșalonat între anii 1979-1981.
Etapa a II-a 3,6 milioane oțel pe an în componența căreia intră următoarele obiective:
– sector furnale-aglomerare și gospodărirea de materii prime (2 furnale și 2 fabrici de aglomerare);
– uzina cocsochimică (2 baterii de cocsificare);
– oțelpria cu convertizoare;
– laminorul de profile grele, șină și semifabricate;
– laminorul universal de profile mijlocii;
– utilitatile aferente fluxului (oxigen, energie termică și electrică, apă, piese de schimb, fier vechi, drumuri și căi ferate, produse refractare etc).
Din această etapă au fost proiectate și în parte finalizate lucrările unei subetape de 1,8 milioane tone oțel pe an, obiectivele din cealaltă subetapă de 1,8 milioane oțel pe an (Fabrica de aglomerare Nr. 2, Furnal Nr. 2, Bateria Nr. 2 și utilitatile aferente), fiind sistate de Ministerul Economiei Naționale în ianuarie 1990.
Din prima etapa de 1,8 milioane tone oțel pe an a fost pusă în funcțiune Bateria Nr. 1 pentru cocsificarea cărbunelui.
La restul obiectivelor, din cauza lipsei fondurilor, nu au mai fost facute lucrări începând cu anul 1990 și nici operații pentru conservarea lucrărilor efectuate. Deoarece recesiunea industriei românești și în special a industriei constructoare de mașini, nu va duce în viitor la cerințe mai mari de oțel, păstrarea lucrărilor executate pentru fluxul de 1,8 milioane tone oțel pe an nu se justifică.
Și piața mondială are un surplus de produse din Oțel, deci posibilitatea exportului este foarte mică.
Lucrările de conservare a obiectivelor executate necesită fonduri mari, aproape egale cu fondurile pentru finalizarea lor.
Din aceste considerente, dezafectarea obiectivelor executate și valorificarea lor prin vânzare ca utilaje, piese de schimb sau fier vechi, considerăm că este singura soluție viabilă din punct de vedere economic.
Prezentul proiect nu stabilește condițiile juridice pentru valotificarea utilajelor sau construcțiilor metalice, care se dezafectează.
Vânzarea de utilaje sau construcții metalice, de la societăți la care Fondul Proprietății de Stat este acționar, se va face conform legii, cu respectarea normelor elaborate în temeiul prevederilor art. 55 din Legea nr. 58/1991, aprobate prin H.G. nr. 634/1991, cu completările H.G. nr. 758/1991 si H.G. nr. 545/1992, precum și Ordonanța Guvernului nr. 39/1995. Vânzarea mijloacelor fixe este reglementată prin legea nr. 15/1994.
2.Obiectul proiectului
Proiectul analizează lucrările care sunt necesare pentru dezafectarea fluxului de 1,8 milioane tone oțel pe an, costurile de dezafectare pentru utilaje, construcții metalice și căi ferate și veniturile care se estimează că se pot obține din valorificarea materialelor ca fier vechi sau utilaje vândute ca atare.
4.Sectoarele combinatului care vor ramâne în funcțiune
– oțelăria electrică cu turnare continuă;
– laminorul de profile grele, șină și semifabricate;
– secțiile de construcții metalice și prelucrări mecanice, care în prezent nu mai fac parte din combinat;
– portul;
– magazia generală;
5.Sectoarele combinatului care se dezafectează
– furnale-aglomerare, format din:
– Gospodaria de materii prime;
– Fabrica de aglomerare;
– Secția furnale;
– oțelăria cu convertizoare
– instalația de valorificare a zgurii
– refractare, format din:
– Fabrica de var;
– Fabrica de dolomita sintetizată;
– Fabrica de blocuri dolomitice.
– întretinere, format din:
– Secția forjă-tratamente termice;
– Atelierul modelărie;
– Atelierul reparații electrice;
6.Dezafectarea și valorificarea mijloacelor fixe
În cazul unor instalații care sunt uzate fizic și moral și pentru care lucrările de repunere în funcțiune necesită valori mari de investiții, apare necesitatea dezafectării lor și valorificarea subansamblelor sau a părților din construcție care pot fi folosite la alte instalații.
Subansablele care se pot utiliza se pot încadra în următoarele categorii:
– tipizate, cum ar fi elemente de transportoare, cuplaje, armături, flanșe etc;
– de largă utilizare, cum sunt motoarele electrice și reductoarele de catalog, frâne, ciururi, concasoare, dozatoare, ventilatoare etc.
– de utilizare restânsă, care se pot folosi numai la instalații similare aflate în combinat sau în alte unități;
– unicate de dimensiuni și greutăți mari, care nu se mai regăsesc la alte utilaje de acelasi tip, existente în exploatare.
Din punct de vedere al felului de materiale, care pot apărea la dezafectarea unor instalații din industria siderurgică, pot fi:
– piese din oțel de diferite dimensiuni sau părți din pereții diferitelor tipuri de cuptoarte, care se dezafectează, cum ar fi: cuptoare de elaborare oțel, electrice, convertizoare sau Siemens-Martin, baterii de cocsificare, furnale etc,
– piese din fonta provenite în special de la blindaje și de la batiurile de utilaje,
– țevi de diferite dimensiuni, din oțel carbon, oțel inoxidabil sau neferoase,
– recipienți de diferite dimensiuni,
– pompe pentru diferite lichide, armături și vane de diferite dimensiuni și din diferite materiale,
– motoare electrice și aparataj electric divers, inclusiv transformatoare,
– cărămidă refractară,
– cabluri din cupru sau aluminiu,
– piese masive din cupru, care provin de la instalații de turnare continuă sau de la sistemul de alimentare cu energie electrică la cuptoarele electric,
– benzi din cauciuc cu sau fără inserție metalică, provenite de la transformatoarele care se dezafectează,
– lemn și sticlă, provenite de la dezafectarea închiderilor de hală,
– grinzi și stâlpi din metal sau beton,
– alte materiale.
Lucrările de dezafectare vor trebui precedate de un studiu al pieței, pentru a se stabili care din subansamble au desfacere asigurată, sau la care pot apărea potențiali cumpărători.
Oțelăria cu convertizoare
Gospodăria de apă aferentă celor șase mașini de turnare continuă, este amplasata în partea de Nord-Est a halei Oțelăriei cu convertizoare și cuprinde următoarele obiecte:
– o stație de pompe recirculare, trei predecantoare cu stații de pompe aferente, trei decantoare orizontale (cu poduri racloare), trei gospodării de ulei, o stație de filtre rapide, un decantor pentru apă de la spălarea filtrelor (cu poduri racloare), schimbătoare de căldură, două tunuri de răcire (unul pentru circuitul de apă filtrata și altul pentru circuitul secundar al schimbătoarelor de căldură), un castel de apă, conducte de legatură (montate în tunele, pe escade și în pamânt) și trei instalații pentru scoaterea tunderului (macarale portal cu 2 graifere).
Dezafactarea gospodăriei de apă se va începe numai după oprirea funcționării tuturor instalațiilor tehnologice.
Înaintea începerii lucrărilor de demontări se va face golirea de apă a instalațiilor.
O deosebită atenție se va da demontării utilajelor ce se pot valorifica ca atare (pompe) sau subansamble (ex. Vane electrice).
Pompele se vor demonta prin desfacerea șuruburilor și piulițelor de prindere în fundație.
Deplasarea lor se va face cu grijă, folosind utilaje de ridicat existente în spațiile respective sau din dotarea uzinei.
Se demonteaza în vederea valorificării ca fier vechi numai conductele, piesele de legatură și armăturile aparent în spații închise sau pe estacade.
Demontarea se va face prin tăiere cu flacăra, iar pentru deplasarea lor se va folosi macara și instalații mobile pentru transport.

CONCLUZIA ESTE EVIDENTA-CONFUZIE ȘI MINCIUNA!
Asadar, până acum lucrurile sunt clare – în ANUL 1999, OȚELĂRIA CU CONVERTIZOARE ERA DATĂ PE LISTA OBIECTIVELOR SUPUSE DEZAFECTĂRII.
Care a trecut, de urgență la treaba? Cine era interesat de preluarea obiectivelor RAPOSATEI „SIDERCA“?
Veți afla din ziarul nostru și vă veți îngrozi!

Departamentul „ANCHETE“