SE IMPUNE DE URGENŢĂ- SCHIMBAŢI LEGILE!

Pe de o parte, instituţiile se confruntă cu lipsa acută de oameni care vor să se angajeze! *Iar când găseşti tineri care vor- nu te lasă legea să-i angajezi! *Ca să nu mai vorbim de neconcordanţele dintre legislaţia românească şi legile europene! *Politicienii (de la preşedinţi de Consiliu Judeţean la parlamentari) trebuie să schimbe legile! *Să le adopte României actuale!

PARADOXURI ROMÂNEŞTI
Multe sunt ciudăţeniile din România actuală, de la lipsa totală de control asupra celor ce se întâmplă în realitate, în ţara asta, până la lipsa oricăror programe pe termen lung, programe menite a se adapta România realităţii internaţionale. Ţara se duce de râpă, toată lumea este conştientă de asta, însă nimeni nu face… nimic! Între aceste situaţii, am constatat câteva pe care ni le-au făcut publice o parte dintre cititorii noştri, dintre prietenii publicaţiei noastre. Enumerăm şi noi, doar câteva:

TINERII NU VOR SĂ SE ANGAJEZE! IAR CÂND ÎI GĂSEŞTI, NU POŢI SĂ-I ANGAJEZI!
Există o realitate de-a dreptul cutremurătoare (de care România nu este conştientă), încă: îmbătrânirea din societate este şi mai vizibilă, atâta timp cât mulţi dintre tinerii care s-ar putea angaja în ţara lor, pleacă din ţara lor! Şi muncesc pentru altă ţară! Motivaţia? Păi de la diferenţele salariale, în unele cazuri URIAŞE, până la problemele pe care le are un tânăr ca să se angajeze, în ţara lui! Nu vorbim aici (deşi este una dintre motivaţiile fundamentale) de situaţia în care un tânăr ajunge într-o ţară cum e Germania, ori în Marea Britanie (de exemplu) şi constată că preţurile la majoritatea produselor (în primul rând alimente) sunt dacă nu egale, chiar mai mici decât în România, ţara lor! Pe de altă parte, în România (ţara lor!) salariile sunt de 8-10-12 ori mai mici decât în ţările respective! În mod firesc, tânărul (dacă are posibilitatea) va alege să muncească pentru altă ţară, decât pentru ţara sa! Şi totuşi… Şi totuşi, există unii tineri care ar dori să se angajeze, chiar participând la concursuri de angajare, inclusiv la instituţiile bugetare, din România. Cele care nu-ţi oferă, întotdeauna, cele mai mari salarii, dar îţi oferă garanţia plăţii tuturor taxelor şi siguranţei anilor de vechime- spre deosebire de mediul privat, confruntat cu tot mai multe probleme. Se realizează concurs, instituţia vrea să angajeze omul, numai că (mai ales dacă este post de funcţionar public) vine nebunia- de la ANFP (Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici) din datele postului respectiv. Care nu poate fi ocupat decât de cineva care are (atenţie!) vechime de cel puţin 7… dacă nu chiar 9, ori 11 ani- pe post! Desigur, o imposibilitate! Şi atunci- instituţia nu poate angaja pe nimeni, tânărul care vrea să se angajeze nu se poate angaja… de ce? „Că aşa zice legea!“ Este replica. Care nu poate fi schimbată decât dacă… se modifică legea!

N-AVEM MEDICI! IAR ĂIA CARE AR VENI ÎN ROMÂNIA- NU POT FI ANGAJAŢI!
Te doare capul, dar asta este realitatea românească- şocantă! România se confruntă cu o lipsă acută de medici (nu discutăm acum DE CE), în condiţiile în care statul român nu şi-a luat nicio măsură de rezervă, inclusiv semnarea unor precontracte la începutul studiilor universitare, atunci când se stabileşte suma pe care o cheltuieşte statul pentru pregătirea tânărului respectiv. Care tânăr dacă nu doreşte să muncească în ţara lui, îşi va plăti studiile! Ca să nu se întâmple asta, atunci îşi ia angajamentul că o perioadă (trei… cinci ani) după terminarea studiilor, va lucra în ţara lui! Să-şi plătească studiile, prin muncă, în ţara care a investit în el. Nu s-a întâmplat asta din motive pe care nu le discutăm acum, dar dacă e să strângem niţel şurubul, tot la trădare naţională ajungem! Situaţia devine de-a dreptul scandaloasă când, de exemplu- la Călăraşi- oraş confruntat cu situaţia în care spitalul a fost declasificat din lipsă de medici, găseşte să angajeze medici din… Basarabia! I-am zis aşa ca să fie clar că este vorba despre o provincie românească (auzi, ambasadorule, ROMÂNEASCĂ!) aflată, vremelnic, sub stăpânirea Rusiei! Acolo, tinerii sunt bine pregătiţi în domeniul medicinei. Mulţi basarabeni au venit în ţară şi s-au angajat aici (oricum salariile sunt mult mai mari decât în Basarabia) şi şi-au dovedit profesionalismul. În disperata căutare de medici, pentru Călăraşi s-au găsit tineri medici din Basarabia dornici să vină la Călăraşi. Totul părea bine şi frumos, până când… am pus-o şi p-asta! Colegiul medicilor din Călăraşi (din România), nu-i acceptă pentru că nu au rezidenţiatul de cinci ani! Au doar trei ani, nu există o posibilitate de echivalare şi, firesc, pot fi consideraţi doar rezidenţi, respectiv să stea slugă la uşa şefului de secţie! Lucru pe care, firesc, mulţi tineri medici nu-l acceptă, ei rămânând acolo, iar Călăraşiul rămânând, în continuare, fără medici! De ce această situaţie? „Păi aşa zice legea!“- va fi replica.

ŞI ATUNCI? PĂI ATUNCI, VINE, FIRESC REALITATEA AŞA CUM ARATĂ EA- SCHIMBAŢI LEGILE!
Schimbaţi, dracului, legile astea depăşite de vreme. Adaptaţi-le realităţilor româneşti, intraţi în contemporaneitate, rezolvaţi problemele ţării, că d-aia v-a ales amărâţii ăştia- să ne rezolvaţi problemele! Pentru că, după cum vedeţi, chiar atunci când există bunăvoinţă, vine un obstacol de care nu poţi trece. De ce? „Că aşa zice… legea!“

Departamentul Anchete