Serial – UN EMINENT CRITIC LITERAR DESPRE CĂRȚILE LUI PETRONEL–COSMIN AMZA!

Începem a publica, în serial, un studiu pe care un intelectual de anvergură precum Constantin OANCĂ l-a dedicat versurilor excepționale din cartea excepțională prezentată și la Călărași!
Tudor Amza militează pentru comunicarea cu lumea de dincolo, de acolo de unde Petronel – Cosmin ne comunică, în continuare! Este un studiu profesionist, dar și copleșit de multă emoție!

COSMIN ÎN NORII CERULUI

Moto: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți împreună cu ei (…) în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh.” (1 Tesaloniceni 4: 16, 17)
Aici, ca în „Câmpia își revendică altarul” (cartea de poezie), aceeași mare câmpie și luna de la capătul ei – un somn din care nici azi nu te mai poți trezi.
Avem în față o carte vie scrisă cu așa claritate, cum clare sunt doar visele premonitive ale autorului ei, Tudor Amza, din care nici azi nu poate să iasă, după nouă ani de la moartea fiului său Petronel-Cosmin. O carte, mai degrabă o simfonie cu creșteri și descreșteri incredibile ce trec dincolo de cuvinte. O stare ca la plângerea unui izvor, ca la vederea îngerului din celălalt. Plânsul din ea a cuprins toată lumea, ajungând până la Dumnezeu. Un tragism care pe cititor îl schimbă, așa cum „ moartea lui Cosmin m-a întors cu fața către Dumnezeu”. Precum cântecul lui Orfeu cântat lui Hades.
Cartea ÎN DIALOG CU ETERNITATEA are două părți: una în care tatăl visează și cealaltă în care el se explică.
Cum se poate ca visul să fie mai viu decât viața propriu-zisă? Și totuși… aici, în prima parte, Cosmin cel visat, vorbind la modul indirect, întrece în vivacitate pe tatăl visător, probabil având de partea sa argumentele, ce întotdeauna de dincolo ne vin. Fericit este cel care visează, dar mai fericit este cel care îl face pe acesta să viseze. Iată ce spune Cosmin, reluând un cuvânt al lui Iisus: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” ( Ioan 3: 3). Atât de lucid este autorul aici încât ordinea lucrurilor (așa cum este ea percepută îndeobște) se inversează, lumea văzută se pierde în ceață, iar lumea cealaltă tinde să-i ia locul, acesta renunțând la tot ce până mai ieri i se păreau adevărate, ca să opteze acum pentru rațiunea inimii, argument suficient întru susținerea nemuririi fiului său, răpit în norii cerului, ceea ce ar putea părea în ochii celorlalți curată nebunie. Poate, dar aici avem de-a face cu un „nebun după Hristos”, vorba marelui Saul din Tars. Nu știm cine se exprimă aici: autorul ori fiul său, plecat de nouă ani în eternitate; tatăl susține că ceea ce spune el îi este suflat de fiul său. Dacă este așa, doar prin puterea Duhului Sfânt e posibil ca acesta să poată spune adevărul despre cele văzute dincolo. Este aproape unic acest mod de a scrie și credibil, deoarece Tudor Amza este, cum spuneam, despărțit de tot trecutul și asta, datorită durerii. Este acest fapt expresia contopirii, prin iubire, dintre tată și fiu – prefigurare a unirii dintre Dumnezeu și om.
Așa cum lumina se vede mai bine de lângă întuneric tot astfel viața se înțelege mai bine când suntem în suferință. Tocmai pentru asta sunt conștient că ce scriu eu nu se va putea ridica la înălțimea spuselor acestui scriitor înțelepțit. În același timp a vorbi despre ÎN DIALOG CU ETERNITATEA mi se pare a fi o întreprindere temerară, care presupune, pe lângă altele, și cunoașterea, pe cât îmi este dat, a fenomenului morții cu sensul de componentă a vieții veșnice, fără de care aceasta nu ar fi posibilă. Și încă: pentru a putea face față unui asemenea demers trebuie să intri în plânsul tatălui lui Cosmin. Spune el că de când s-a întâmplat nenorocirea poartă întruna ochelari fumurii. De asemenea simt, întrând în intimitatea acestei cărți, cum se produce în lăuntrul meu o veritabilă schimbare, atât fiul cât și tatăl fiind pentru mine ființe exemplare. Când citești cartea parcă citești în Biblie. Parcă se adeverește cuvântul care zice: „Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii” (Ioan 12: 32). Cum îi va atrage Dumnezeu pe oameni? Prin Sfânta Scriptură, prin operele ce se revendică de la ea, prin suferință, prin frumusețile naturii etc.
Referințele la „Cartea Cărților”, cum îi spune Cosmin Sfintei Scripturi, sunt foarte numeroase. Iată câteva:
1) „Tati, îmi spunea Cosmin, Biblia este un cod informatic. Biblia este știință pură și a mers întotdeauna în paralel cu aceasta”;
2) În clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a citea pe Eminescu, Blaga, Marin Preda, Voltaire, Spinosa, Kant, Biblia și Noul Testament, uimind pe interlocutori cu profunzimea gândurilor sale;
3) „Fizica cuantică – spunea Cosmin – ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine pe noi, să ne explicăm anumite fenomene și să nu mai fim supărați în fața morții, deoarece momentul nu reprezintă decât o trecere în lumea de dincolo, lumea lui Dumnezeu Tatăl și a fiului Său Iisus.”;
4) „Supărarea lui (a lui Cosmin) pe unii care ar trebui să fie purtătorii învățăturilor lui Iisus Hristos era vehementă. L-a iubit până la jertfa de sine pe Mântuitor. Și credea în El. Cosmin credea în viața de după moarte.”;
5) „În nenumărate rânduri, când la sfârșitul săptămânii mergeam la Amara, îl găseam în bibliotecă citind în Biblie, îndeosebi „Facerea” și „Apocalipsa”, tot notând în limbajul informatic numai de el știut.”;
6) „De aceea e nevoie ca noi toți să ne întoarcem cu fața mai mult către Scriptură, acolo e credința lui Dumnezeu. Să putem înțelege fiecare cuvânt, chiar și printre rânduri, numai așa vom putea evolua spiritual. Numai așa putem să fim cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Pe pământ nimeni nu-i singur, când Îl ai pe Dumnezeu cu tine…”;
7) „Nădejdea noastră stă în Iisus Hristos, care a murit pentru noi pe cruce, urcând drumul Golgotei.”;
8) „De mic am fost învățat să-mi fie frică de Dumnezeu și în aceeași credință l-am crescut și pe Cosmin. Dar când s-a făcut mare, la maturitate, nu o dată mi-a mărturisit că datorită acestui sentiment de frică o bună perioadă de timp nu L-a putut cunoaște pe Dumnezeu…”;
9) „În permanență Cosmin mă ruga și mă roagă să citesc Biblia la modul profund, să meditez pe marginea celor citite, fiindcă astfel voi înțelege mai bine rostul meu pe pământ, Biblia provenind de la Dumnezeu.”
10) „Spre veșnicie să trecem cu pas obișnuit, nici în grabă dar nici cu întârziere, să înaintăm cu credință, cu evlavie în tot ceea ce facem și cu încredere că, megând înspre acolo, mergem către o nouă naștere a noastră. Iisus Hristos spunea că Dacă un om nu este născut din nou nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Și exemplele ar putea continua.

va urma…