ŞI CE DRACU’ MAI AVEM DE DISTRUS, ÎN ŢARA ASTA?!…

Crescut la Şcoala de Educaţie Patriotică a bunicului meu, preotul Constantin, am avut, încă din copilărie, o imagine constant apreciativă asupra poporului român, a existenţei, a istoriei sale. Nu mi-am schimbat, nici astăzi, poziţiile în profunzimea lor, pentru că, până la urmă, trebuie să ai o unitate de măsură, trebuie să îţi respecţi, dacă nu să-ţi şi iubeşti, locul în care te-ai născut. Cu toate acestea, pe măsura trecerii anilor (mai ales a celui peste un sfert de veac de după evenimentele din 1989) încep să se impună alte puncte de vedere, alte criterii, toate punând sub semnul întrebării multe dintre cele pe care le-am învăţat eu, de la bunicul meu…
E o stare de dezamăgire, atunci când priveşti tot ceea ce s-a întâmplat, în aceşti ani. Să nu uităm, în peste 25 de ani, în România, fără război, s-a distrus, în neştire! O economie care reuşise să plătească datoriile externe ale ţării (cu toate eforturile uriaşe ale poporului, dar reuşise cu propriile-i forţe) a fost pusă la pământ, distrusă, ori dată pe mâna străinilor! În 25 de ani s-au distrus peste 3000 de fabrici, uzine, combinate, întreprinderi, ateliere- unele chiar prin sate şi comune, industria locală, tot ceea ce producea şi aducea locuri de muncă! În 25 de ani România a pierdut jumătate din populaţia activă a ţării! Populaţie care munceşte, cu spor, pentru alte ţări!… În 25 de ani multe dintre cele care erau reperele fundamentale ale poporului român au fost date la gunoi, uitate, dispărute!
Şi pentru că obiectivul nostru principal, în acest articol, este sportul, să nu uităm că marile performanţe ale sportului românesc au devenit, din ce în ce, o amintire! Să câştige o echipă românească, Liga Campionilor, astăzi?! Toţi cei care aud acest cuvânt încep să râdă!… Ultima mare performanţă, notabilă, la fotbal, s-a petrecut la Campionatul Mondial din Statele Unite, în 1994, atunci când încă mai era actuală generaţia fotbaliştilor crescuţi pe vremea lui Ceauşescu! Nu erau meritele lui Ceauşescu, dar în acea perioadă s-a construit un sistem care promova juniorii, care era preocupat de evoluţia lor, un sistem care a promovat jucătorii ce s-au vândut, apoi, pe milioane de dolari, marilor echipe de fotbal- milioane luate, bineînţeles, nu de statul care investite, ci de… „jmecheri“!
Nici restul sportului nu a cunoscut o altă involuţie, cum a fost fotbalul, ba în multe cazuri este şi mai rău! Astăzi, pentru Olimpiada de la Rio, conform declaraţiei Ministrului Sportului, Elisabeta Lipă, lotul calificat la Olimpiadă este mai mic decât lotul de rezerve al României din anul 1980 de la Olimpiada de la Moscova!
Mai grav decât atât, în ultima vreme constatăm că şi cei pe care îi mai consideram sportivi de performanţă, oameni care mai aduceau anumite bucurii iubitorilor de sport, sunt fie prinşi dopaţi- şi eliminaţi din sport, fie nu mai cunosc performanţele pe care le obţinuseră, la un moment dat. Pe acest fundal a izbucnit scandalul cărţii unei campioane de gimnastică- Maria Olaru- care a dat pe goarnă informaţii explozive, despre comportamentul antrenorilor lotului de gimnastică al României! Cu bătăi, cu înjurături, cu agresiune fizică, toate nenorocirile din lume! Încât, citind, privind, auzind toate acestea, te înspăimânţi- Doamne, dar ce s-a petrecut acolo?! A fost un lagăr de concentrare?!…
Mai mult decât atât, s-a întins o adevărată umbră peste singura perioadă de glorie a gimnasticii româneşti, lansată o dată cu Nadia Comăneci şi de cele care i-au urmat- performanţele au fost obţinute cu asemenea sacrificii? Cu asemenea bătaie de joc la adresa sportivilor?!… Ei, de aici începem să ne punem semne de întrebare şi să ne uităm la punctele de suspensie ale tuturor celor relatate:
În primul rând, cine este doamna respectivă? Pe lângă a sa calitate de fostă campioană la gimnastică, este nevasta unui parlamentar care, nici mai mult nici mai puţin, şi-a creat un partid cu care vrea să-şi facă imagine! Să fie o coincidenţă faptul că acest scandal s-a declanşat chiar în campania electorală?! Şi că numele doamnei a fost asociat cu numele domnului şi, firesc, al partidului său?! Ar fi ciudat, ar fi chiar de neacceptat, pentru că partidul domnului respectiv se declară naţionalist, încât dacă bănuielile unora s-ar confirma, s-ar întoarce în mormânt Corneliu Vadim Tudor! Păi cum să-ţi baţi joc de un moment extraordinar al sportului românesc, numai din interese electorale?!…
Pe de altă parte, nu a surprins răspunsul domnului Octavian Bellu (totuşi, un om care a intrat în istoria gimnasticii mondiale) şi care a declarat, pe bună dreptate, că se simte siderat de faptul că din toate cele pe care le-a obţinut doamna respectivă sub îndrumarea sa, ea n-a reţinut decât… bătaia! Păi medaliile de aur, titlurile mondiale şi olimpice, toate alea au fost obţinute prin munca gimnastei respective, dar cu sprijinul antrenorilor! Când aceştia nu s-au mai ocupat deloc, s-a ales praful!…
Şi mai interesant decât atât este faptul că tot în urma rezultatelor pe care le-a obţinut (cu bătaia antrenorilor, aşa cum declară astăzi) doamna respectivă primeşte, de la statul român, o rentă de peste 70 de milioane de lei vechi, pe lună! Adică statul îi este recunoscător doamnei, chiar dacă ea nu mai este recunoscătoare antrenorilor care, totuşi, au făcut posibilă această performanţă…
Şi în acel moment ne-am mai adus aminte ceva- că s-a mai declanşat, o dată, un mare scandal asupra lotului de gimnastică al României, considerat ca un lagăr de concentrare! În frunte cu crucişătorul chelios ca un crocodil diluat care s-a concentrat cu toată ura (şi o are!) împotriva lotului de gimnastică, antrenorului, gimnasticii româneşti! Din acel moment a început să se aleagă praful de gimnastica României… şi astăzi, decăderea continuă, într-un asemenea hal încât ASTĂZI- LOTUL DE GIMNASTICĂ AL ROMÂNIEI NU S-A CALIFICAT LA OLIMPIADĂ! PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ULTIMII 50 DE ANI!…
Aşadar, până la urmă, astăzi probabil că nu mai sunt agresate, batjocorite, împinse cu forţa, către performanţă, gimnastele, dar nici nu mai este performanţă!…
P.S.: Deci, am rezolvat-o şi cu gimnastica- oare ce dracu’ urmează să mai distrugem, în ţara asta?!…

prof.dr.SORIN DANCIU