TAB-UL A FOST TRAS LA… MALL!…

4 august 2017

alineatSă fim bine înţeleşi, de la bun început, în cel puţin două direcţii necesare pentru a pricepe despre ce vorbim:
1. Am fost şi sunt un pacifist, consider că războaiele au reprezentat, întotdeauna, o mare porcărie pentru fiecare trăitor al planetei. Iar condiţia dezvoltării războiului nu a reprezentat şi nu va reprezenta, niciodată, o direcţie pozitivă pentru ceea ce se întâmplă în orice ţară…
2. Nu pot fi acuzat că aş avea atitudini pro-ruse (se poartă, când n-ai argumente!) atâta timp cât sunt nepot de preot cu probleme în perioada neagră a anilor ’50, om care, de-a lungul întregii sale existenţe a prezentat şi adevărul istoric în legătură cu tot ceea ce se întâmpla, din cauza Uniunii Sovietice, în viaţa noastră, dar şi pentru că (aşa ne-am format gândirea) am considerat democraţia drept elementul pozitiv al oricărei evoluţii naţionale.
Deci, nu pot fi considerat pro-rus, nici nu am vreun motiv să-mi caut explicaţii pentru ceea ce gândesc.
alineatPe de altă parte, însă, nu poţi să nu constaţi că multe dintre cele care se întâmplă în amărâta asta de ţară nu îşi găsesc argumentele decât în… „Agenturili străine”!… şi „Trădătorii de ţară!…” Şi aici nu este vorba despre citarea lui Nicolae Ceauşescu (fie-i ţărâna uşoară, că a strâns destule!…) cât despre ceea ce, din multe raţiuni, se constată a fi o realitate nu tocmai pozitivă într-o ţară precum România.
alineatAşadar, am ajuns să intrăm şi noi în exerciţiile militare americane! Slavă Domnului şi celor din… conducere, doritori de a-şi dovedi ataşamentul faţă de „licurici” fie şi prin această captivă atragere a ţării noastre în exerciţiile militare care, nu-i aşa, ne conferă siguranţă! „Câtă siguranţă?”- ar spune unii adversari ai ideii- nu ne poate garanta nimeni! Ba ne-am bucurat când o ziaristă a reuşit să-i pună întrebarea noului preşedinte american şi, vai, ce bucurie, acesta ne-a garantat că, la o adică, ţara respectivă ar sări în ajutorul ţării noastre, dacă ar invada-o alţii! A spus-o preşedintele, nu prea scrie nicăieri asta!
Şi dacă tot s-a făcut exerciţiul, marele exerciţiu militar, am intrat şi noi în jocul atât de important al acestor vremuri, joc în interiorul căruia, să vezi beleaua, ne-am arătat forţele! Care forţe?

tab cu titlu

alineatPăi exact alea care s-au văzut! Ei au venit cu „giungiurlicile”, noi cu… TAB-ul! Care TAB? Cu siguranţă, unul din modelele alea pe care le-am dezvoltat în ultimii ani ai lui Ceauşescu, producţie naţională, proprie, menită a demonstra că forţa militară proprie exista, cu adevărat! Exista, un verb folosit la timpul trecut, pentru că în privinţa prezentului…
alineatLung prilej de vorbe şi de ipoteze, dar şi de o acţiune în toată regula în care a fost adusă ditamai macaraua, instalată în mijlocul apei de unde tabul a fost, cu greu, ridicat şi adus la mal! Din fericire, militarii noştri reuşiseră să scape cu viaţă, exact ca pescarii de pe o bărcuţă în căutare de calcan, în orice altă mare decât… marea noastră îngrijorare- că nu ştim în ce direcţie ne îndreptăm!
În acest context, firesc, nu poţi să nu te întrebi, ca tot omul de bună credinţă: „mă, dar ce căutăm noi acolo?!…” Desigur, aici vine analistul militar (mama lor de analişti şi de ofiţeri, până şi de presă!) care ne explică, vezi, Doamne, cât de important este să avem reprezentativitate în armată, respectiv să achiziţionăm armament- ăla care ni se dă! De obicei, la mâna a doua- c-aşa se poartă!… Pentru că, până la urmă, acesta este adevăratul obiectiv pentru tot ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în acţiunea care ne împinge pe noi, în alianţa (necesară, nu-i aşa?) ce ne-a făcut tare puternici militar! Oare ne-a făcut? Păi, după cum ne-a arătat TAB-ul, nu prea! Nu ştiu ce va fi cu celelalte arme, de mâna a doua, preluate din alte ţări, nu de la americani (aud ceva, de Portugalia, de exemplu!) timp în care, nu poţi să nu pui o întrebare fundamentală: – DAR DE CE AM AJUNS NOI AICI? DE CE NU S-A DECLARAT ROMÂNIA, ÎN ANII ’90, ELVEŢIA EUROPEI DE EST?! NEIMPLICATĂ MILITAR!
alineatDesigur, poate veni răspunsul (poate firesc) că marele nostru duşman este Rusia şi nu ne apără nimeni în faţa unei invazii ruseşti! Acum, să nu fim naivi, dacă Rusia vrea să ne încalece militar, în câteva ore chiar o face! Dar dacă o face, fiţi siguri că există şi acceptul celebrului adversar- „licuriciul cel mare”! Că doar nu degeaba a vorbit ambasadorul Statelor Unite de la Chişinău care ne explica, nouă, prostuţilor, că istoria Moldovei (n-a pronunţat „Basarabia”) nu are nimic în comun cu istoria României! De ce a spus-o public? Păi tocmai pentru a ne da semnalul că s-a bătut palma şi România a pierdut Basarabia! Ce a urmat, după faimoasa declaraţie? Păi, poate aţi uitat- venirea lui Dodon! Care îşi face de cap, în numele Rusiei şi pentru teritoriul României! În acest context, desigur, România putea juca un rol, rol pe care, astăzi, nu doar că nu îl joacă- este pusă la indigo şi execută tot ceea ce i se pune în faţă! Asta pentru că şi conducătorii Românei (indiferent de aşa-zisa orientare politică) au fost foarte atenţi să nu supere… „licuriciul”! Cât despre „ursul cel mare”- om trăi şi om vedea! Cert este că, din toate punctele de vedere, ţara asta amărâtă în care mulţi dintre români abia îşi duc zilele, între datorii şi neîmpliniri, în niciun caz nu avea de aruncat decât zeci de miliarde (bune!) pentru, nu-i aşa, înarmare!
alineatSă nu uităm că, totuşi, în nebunia lui mai mult sau mai puţin pozitivă, Ceauşescu ne scotea în stradă pentru a striga, din toţi bojocii: „VREM PACE!… NU RĂZBOI!” Cursa înarmărilor, redusă, la un moment dat, a reizbucnit într-o veselie şi pentru că numeroase ţări subordonate (inclusiv România!) acceptă să dea din puţinii bani pe care îi au în buget pentru… înarmare! Vai, mama noastră!…

prof. dr. Sorin Danciu