TREI LUNI FĂRĂ SORIN DANCIU!… DANCIU … SORIN DANCIU!

30 decembrie o zi neagră pentru noi toți, noi cei care l-am avut alături! Un șoc! A fost un șoc pentru noi toți! Dar, Cineva acolo sus, a hotărât să-l ia … să-l ia la Domnul … poate să facă un ziar!

A păcălit moartea, de mai multe ori! A scăpat din două accidente, iar de două ori inima i-a arătat cartonașul galben, iar acum a treia oară, i-a dat cartonașul roșu! Da, Inima lui a obosit! A refuzat să mai bată!

Era omul neobosit, el tot timpul avea ceva de făcut – La ziar, la cultură, expoziții, simpozioane, lansări de carte, emisiuni, înregistrări sau dacă nu erau astfel de acțiuni el tot timpul se informa, citea, compunea, scria, făcea anchete, analize – era omul care nu se odihnea – era omul enciclopedie – dacă vroiai să afli ceva nu te duceai pe google, îl sunai pe Danciu! Eu, asta făceam!

Sorin Danciu, era omul care capta atenția oriunde s-ar fi aflat. Așa era el – iubea tot ceea ce făcea și transmitea acest lucru! Era fascinat de cele două nepoate, Rebaca Ioana și Eva Maria! Cu toții le știm, din povestirile lui … Le iubea enorm și era un bunic fericit!

A insuflat iubirea pentru presa scrisă dar și pentru televiziune multor tineri. Mulți, foarte mulți tineri au trecut prin „Academia lui Danciu”, așa cum spunea acum ceva săptămâni, un prieten bun al domnului Danciu, nea Vișoiu!

Sorin Danciu a fost soț, tată, bunic, director, profesor doctor, jurnalist, șef, coleg, prieten și poate pentru unii dușman…vorba aceea – „nu ai dușmani, nu exiști”!

Sorin Danciu a fost omul de la care aveai ce învăța, era omul care avea un răspuns pentru orice… spunea un coleg din presă – se duc toți la el, ca la Mecca! … Da, așa este! Toți îl căutau de la președinte la vicepreședinte, primari, viceprimari, directori, deputați, senatori, funcționari, oameni simpli care veneau la el, pentru că la el, găseau un răspuns, poate răspunsul pe care-l căutau.

A fost omul care a dus numele Călărașiului la nivel național și internațional prin festivalurile pe care le-a readus în lumina reflectoarelor. A fost om de cultură, de televiziune, om de radio și nu în ultimul rând jurnalist – un jurnalist care a avut curajul să preia frâiele ziarului „Opinia” care, după ceva timp a fost înlocuit de Jurnalul – „Jurnalul de Călărași”, copilul lui, de suflet! Așa îi spunea el! Jurnalul este copilul meu! Ce putem spune acum …că și-a lăsat copilul orfan?! Nu, firește, ni l-a lasat nouă în grijă și a decis să-i facă un frațior, un „Jurnal” mai mic, acolo sus, printre stele, în ceruri, cu mama, tata, bunicii… dar și bunii lui prieteni George Naghi, nea Vasile Tăranu, Pațurcă și toți ceilalți…

Cuvintele sunt prea sărace în a-l descrie pe cel care a fost prof. dr. SORIN DANCIU!

Vă mulțumim pentru tot ce ne-ați dăruit prin “copilul dumneavoastră” – „Jurnalul de Călărași”, vă mulțumim pentru tot ce ați lăsat în urmă!

Dumnezeu să-l odihnească la dreapta Sa!

Grațiela Soare