„VOCES CAMPI“- RADIOUL CARE A TRANSMIS CONCURSURI DE… MISS!

Într-adevăr, privind retrospectiva a tot ceea ce am realizat la Radio „Voces Campi“, două sunt elementele care rămân şi acum în memoria colectivă. Dincolo de sentimentul pe care îl am atunci când ajung în câte un spaţiu comercial şi în momentul în care vorbesc, vânzătoarea îndreaptă privirea către mine zicând: „Aaa… sunteţi domnul profesor de la Voces Campi!“ ce să le explici că nu mai sunt la „Voces Campi“ de peste 10 ani? Dincolo de asta, însă, rămân cele două elemente ce merită a fi consemnate:
1- CONCURSURILE!
Ideea de concursuri, într-o emisiune radiofonică, nu era nouă, însă nici prea uzitată, la nivelul posturilor de radio din România. În condiţiile în care (să nu uităm) în 1993 abia începuseră să prindă glas posturi de radio private- „Radio Contact“ nefiind prins, de exemplu, şi la Călăraşi. Pe de altă parte, ideea de concurs cu participare cât mai numeroasă (ca o dovadă a audienţei- pe vremea aia nu existau instituţiile care urmăresc audienţa) reprezenta un pariu pe care l-am pus, cu mine însumi! Nu în ultimul rând, ideea de a citi numele tuturor celor care au intrat în competiţie (chiar dacă nu câştigau, nimic, la acea emisiune) rostirea numelui, ca un premiu- a fost, din nou, o idee care ţinea ascultătorii alături până la sfârşitul emisiunii- pentru că atunci se citea lista!
Din toate aceste motive, concursurile (la care nu se ofereau premii extraordinar de valoroase, dar simbolistica lor conta) această idee a prins şi ea a oferit şi posibilitatea prezenţei (într-o emisiune de radio, în direct) a primelor generaţii de elevi de la clasele de jurnalism- pe care le-am înfiinţat în urmă cu peste 20 de ani! Din toate aceste motive, zilele de sâmbătă şi duminică erau aşteptate de un lot constant de ascultători (desigur, şi în condiţiile în care concurenţă pe televiziuni încă nu exista, cum se întâmplă acum când numai posturi de ştiri sunt vreo cinci!).
2- SPECTACOLELE RADIODIFUZATE
A fost, o recunosc, acum, mai mult decât un pariu, o nebunie: să realizezi spectacole pe care să le înregistrezi (cu aparatura pe care o aveam, în acel moment- aparatură de care râdeau toţi când intrau în studio, dar se mirau şi mai tare dacă ascultaseră emisiuni, îndreptându-se de la Bucureşti către Călăraşi, apreciind acele emisiuni şi mirându-se că ele sunt făcute cu aparatură care nu era de ultima generaţia, în acel moment!) Desigur, aici rolul fundamental l-au avut cei care asigurau sunetul, cei de la „tehnic”- cum le ziceam şi pe care îmi face o plăcere deosebită să-i reamintesc: Nelu Botezatu, Mirel Ionescu, Cătălin Bălăiasa, Eugen Buruian, Radu Gorunescu, Dorin Buterez, Cosmin Barbu, Iulian Iordache, Vicky Coleş.
Toţi aceştia reprezentau o garanţie pentru faptul că emisiunile care se înregistrau vineri şi puteau fi date pe post, duminica. În condiţiile în care, la început, ne plimbam dintr-un bar în altul, toată lumea invitându-ne pentru că, nu-i aşa, le făceam reclamă chiar pe gratis! Nu-şi dădeau ei seama, la început, dar şi asta era o strategie a noastră, după emisiune toţi încheiau contracte de publicitate!
Aşa am pornit concursurile „Cel mai bun banc bun” (să mergi la un restaurant şi să participi la o emisiune în care se spun bancuri- asta da idee pentru anii ’90!), dar şi „Galele Voces Campi“, de la „Gala Oamenilor de Afaceri“ (se înjgheba, atunci, noua clasă a afaceriştilor români- aproape distrusă, astăzi!) până la (n-o să vă vină să credeţi!) „Galele Michael Jackson”! Pentru că exista, la acel moment, la Călăraşi, un Fan-Club Michael Jackson! Chiar aşa, ce-or face micuţii de atunci, astăzi? Aş fi curios să aflu, pentru că dacă atunci aveau între 15 şi 20 de ani, astăzi sunt oameni la 40 de ani, cu copiii lor! Or mai fi ascultând Michael Jackson?!
Dar, acolo am realizat marile spectacole, „Galele Voces Campi“, la „Popasul Sălciilor“ (cu sprijinul nemijlocit al lui Sandu Oltenacu) gale la care am realizat emisiuni speciale, pe radio cu mari artişti, de la Mădălina Manole la Jean Constantin, de la Dem Rădulescu la Maria Ciobanu, în fine- toată floarea cântăreţilor şi artiştilor, din acea vreme, s-a plimbat pe la „Voces Campi“!
Dar cel mai tare din parcare a fost (nici astăzi nu-mi dau seama cum mi-a venit ideea?!) să realizez un concurs de Miss, la radio! Cum dracu să faci concurs de miss, când la orice concurs important e „ochiometriul”, să le vezi, să se fâţâie alea! La radio doar să le auzi? Ei, bine, trebuie să vă spun că şi aceste concursuri au avut succes, atât din punctul de vedere al fetelor care au participat (fete frumoase, cum sunt româncele, în general şi care doreau să se afirme pe această cale), dar şi din partea ascultătorilor pentru că emisiunile erau gândite să fie interesante, să auzim lucruri interesante, se făceau diverse provocări- nu am făcut, niciodată, mişto de concurente, cum văd că se face, din păcate, astăzi! Le dădeam încredere în ele, iar rezultatul era o emisiune decentă în care nu le vedeai, dar tot o alegeai pe cea mai frumoasă! Ăsta, da, paradox!
Încă o dată, recunoştinţă, domnului Aurel David care a avut curajul de a mă lăsa să fac ce mi-a urlat, prin minte, toată nebunia mea!…
prof.dr.Sorin Danciu