VOLUM NOU, DE POEZIE: MARIN BADEA, ÎN “TRIANON HOTEL”, ÎNTRE ÎNGERI DIN… FUMUL DE ŢIGARĂ!…

Am primit un nou volum de versuri al lui Marin Badea- “Trianon Hotel”, Editura Vinea, Bucureşti 2017. Un volum care aduce, pe de o parte, aceleaşi regăsiri ale spiritului poetului, iar pe de alta- evoluţia către o zonă mai exotică a lirismului pe care îl practică. Exotismul pornind atât din zonele cărora li se adaptează, dar şi din titlurile- unele dintre ele cât se poate de provocatoare: de la „flamenco”, „not responding”, „go back”, „spring aroma oil” până la „cântec mongol” sau „happy soul”! Ar putea fi o forţare a stilului, dacă nu am regăsi acelaşi lirism însingurat, dureros chiar, aceeaşi dorinţă de pereche- permanent idealizată, niciodată împlinită! Şi, de fiecare dată, din cauza trestiei care nu corespunde aşteptărilor perechii! Între versurile cuprinse în acest volum ne-au atras atenţia mai multe poezii care regăsesc stilul deja format al lui Marin Badea, iar din această cauză v-am propune chiar prima poezie a volumului, „flamenco”.

flamenco
cauţi sensuri în fumul care stă suspendat de tavan
în formele lui aproape neverosimile
îţi spui: uite un înger care a învăţat să tacă, să nu mai creadă în minuni
ce înger mâhnit!
uite o sticlă de lemon vodka, e un umăr de care te sprijini
te ajută să-ţi găseşti echilibrul
ai sufletul pus în copci, ai turnat deasupra lui un capac greu, de fontă,
tragi cu sete din regele edward, tip cigarillos, până când începe
să te usture pe dedesubt,
pe sub haine, pe sub piele, simţi, o, ce bine, că începi să te s-u-f-o-c-i,
nu lipsa aerului te sperie, ci lipsa ei, mult mai ucigătoare

în colţ, spre nord, unde pleacă morţii când se rătăcesc,
vezi un disc de vinil, în seara asta vom dansa flamenco,
ne cântă jaroslav rendl
numeri ceţurile din cameră,
le socoteşti după forma aripilor,
una vine din interiorul tău, e un animal diform
are gheare,
r-â-n-j-e-ş-t-e,
înghite tablete de xanax
are de gând să se arunce de la balcon îmbrăcată doar în furoul iubitei
(singurul contact fizic care te uluieşte)
o alta îţi face semne că nu te-a uitat,
te aşteaptă sub o carapace unde nu există limite, nu există sare,
nu există nisip,
doar o linişte care îţi crapă ferestrele

îţi imaginezi litere de fum, m-uri
puse invers,
sunt cocorii tăi care îşi iau rămas bun,
la revedere, bă! ne vedem pe lumea cealaltă
dumnezeu vine cu un tensiometru şi moare de curiozitate
să vadă cât timp mai e până explodezi,
până arzi definitiv, până începi să te strecori sub prag,
să dormi acolo, ca un şarpe de casă
limba ta bifurcată
e tot o pasăre care pleacă
prin fumul suspendat de tavan o vezi cum dă alarma
alo, 112, aici e un interior care arde începând de la tălpi
arde şi dansează flamenco
eu zic să nu-1 tulburăm
te uiţi în tavan şi numeri rar, apăsat:
tu, tu, tu, de trei ori tu, în numele tatălui,
şi nimic altceva

Badea, Marin- “Trianon Hotel” / Bucureşti: Editura Vinea 2017

Alternând între trecutul de vinil şi obsesiile celor ce vor fi, Marin Badea este un partener niciodată mulţumitor, dar totdeauna îndreptat către ideal, motiv pentru care starea de nervi aproape electrică se regăseşte în foarte multe atitudini, cel puţin uimitoare! În versurile lui Marin Badea nici datele nu mai sunt exacte, timpul pe care-l vrei tu ţi-l fixezi singur, pentru că, nu-i aşa, până la capăt Dumnezeu poate fi oricine- motiv pentru care numele Duhului Sfânt este scris cu… litere mici! Este aceeaşi undă de revoltă care se regăseşte, în multe dintre versurile sale, este aceeaşi tristeţe infernală în interiorul căreia, poetul se simte mereu, acasă! De altfel, versul cu îngerul prefigurat din fumul de ţigară este în reala armonie cu fotografia de pe ultima pagină- poetul şi ţigara, un brand pe care Marin Badea doreşte să-l inoculeze celor ce parcurg versurile sale…
Prof. Dr. Sorin Danciu