SORIN DANCIU – PARTE DIN SUFLETUL SĂU

Cu greu reușim sa așezăm în pagină cuvinte care sa descrie munca titanica pe care o ducea de fiecare dată la bun sfârșit, cu rezultate remarcabile cel care a fost Prof. Dr. Sorin DANCIU, așa cum în materiale trecute îl numeam “maestru emerit” al condeiului.
Nu de puține ori în aceasta perioadă de după tragedia care ne-a schimbat viața, am întâlnit persoane care au colaborat cu profesorul Sorin DANCIU și care își aduc aminte cu uimire despre câte activități avea domnul profesor într-o singură zi. Pasiunea și simtul autocritic îl făceau sa împingă limita către cotă maximă.
Omul care și-a dedicat întreaga sa existența activităților culturale și jurnalistice și-a lăsat o amprentă puternică asupra tuturor elevilor cărora le-a fost profesor la Centrul Școlar si Cultural de Jurnalism din cadrul “Liceului Danubius”.
Centrul Scolar si Cultural de Jurnalism a fost parte din sufletul său. Acolo insufla elevilor săi dragostea lui pentru presa corectă, pentru presa de calitate. Harul cu care a fost înzestrat era cel cu ajutorul căruia dascălul (mult îndrăgit și apreciat de elvii săi) proiecta incet dar sigur viitorul acestora.
Nu puțini dintre aceștia sunt cei care acum își desfășoara activitatea în domeniul jurnalistic, la diverse publicații sau institutii media, primii pași fiind călăuziți de către profesorul din Călărași.
Energia de care acesta deborda și pozitivismul cu care privea si gandea proiectele din stadiul de „vis frumos”, îl făceau să atingă cotele maxime de succes. Implinirea deplină venea, desigur, din faptul că reușea să conducă numele Călărașiului în fruntea clasamentelor, la diverse evenimente culturale nationale sau judetene, pe care acesta le conducea cu atâta pasiune și dăruire.
Intotdeauna atunci când pasiunea, harul, iubirea si desigur cultura generală (comparată în repetate rânduri cu o enciclopedie), se împletesc perfect în destinul unui om destoinic, este imposibil ca reușitele obținute să nu aibă nuanța perfecțiunii.

  • Am pornit de la Centrul de Creație din cadrul Liceului Danubius și am ajuns la biroul directorului de la Direcția Județeană pentru Cultură Călărași. Tot parte din sufletul său mărinimos și deschis, acolo unde proiecta evenimentele care-i aduceau atat bucurie cat si implinire.
  • Din biroul de la Direcție, conducea proiectele din fază de „gând bun” până în clipa aplauzelor furtunoase din serile de gală. O mare parte din viața sa … 20 de ani chiar, și-a încărcat bateriile necesare existenței, dând naștere proiectelor care au condus numele Călărașiului pe întregul mapamond și în aceași timp readucând la viață în lumina reflectoarelor festivaluri precum: Festivalul Mondial de Caricatura – Dictatorii râsului devenit ulterior una dintre cele mai mari manifestări de acest tip, Mamaia Copiilor, Hora Mare, Flori de Mai, Festivalul 7 Arte.
  • Din biroul său de la Direcția Județeană pentru Cultură de acolo de unde a adus contribuții valoroase in domeniul activităților culturale ne îndreptăm gândul către biroul său din redacția Jurnalului de Călărași. Jurnalul de Călărași publicație ce i-a fost precum un copil de suflet pe care acesta l-a crescut cu foarte multa muncă si sacrificii. Vibrația înaltă a spiritului său era egală cu energia pe care ziarul o ducea mai departe, in acest fel transmitea mesajele in felul său special, pe care foarte mulți oameni valoroși îl apreciau cu adevărat.
  • Tot parte din sufletul său (un suflet atât de mare) în care de-a lungul vieții si-au făcut loc atât de multe proiecte, evenimente, planuri, în decursul ultimilor ani a fost invadat de-a dreptul de iubire pură pentru cei doi îngerași (așa cum le numea el pe nepoatele sale), care de acolo din cer l-au ales să le fie bunic.
  • Rebeca – Ioana era cea care l-a împlinit pe deplin, oricât de multe reușite avea de fiecare dată, subiectul principal cu care acestea se încheiau era Rebeca. Rebeca lui mult iubită… cei care i-au fost aproape își amintesc cu mare plăcere cum acesta venea cu diferite filmulețe și fotografii surprinse în diferite momente. Se mândrea cu Rebeca, îi seamănă, este creativă și inventivă. În urmă cu doi ani, a apărut în viața sa Eva – Maria pe care a primit-o cu aceeași dragoste nemărginită si extrem de multă simpatie, însă cu grijă și atenție îndreptate către Rebeca. Aceasta trebuia sa înțeleagă faptul că Centrul Universului pentru „Bunii” a rămas neschimbat. Avea capacitatea și harul de a echilibra balanța perfect de fiecare dată. Știa sa facă lucrul acesta …!
  • Galele OTV parte din același suflet! De acolo de unde pornesc și amintirile Rebecăi foarte amuzante ale acelei perioade. În momentul în care începea emisiunea, Buni avea un semn secret pe care îl stabilea înainte cu aceasta și pe care acesta îl făcea în momentul începerii fiecărei emisiuni, niciodată nu amâna acel moment pentru ca desigur înțelegera era că Buni cu ajutorul Bunului Dumnezeu îndeplinește orice dorință din sufletul ei fraged de copil. Galele OTV au reprezentat vârful pe care l-a atins prin rezultatul muncii sale. Pentru că exact așa cum scria și ne’a Mișu Vișoiu, Sorin DANCIU a fost doar rezultatul muncii sale. Emisiunea pe care Dan Diaconescu i-a oferit-o ca răsplată și în care Sorin DANCIU a deschis ușile tuturor celor care nu aveau oportunitatea de a se face remarcați prin talentul lor. Bucuria copiilor și zâmbetul artiștilor pe care acesta i-a găzduit în emisiuni îi ofereau puterea și dorința de a merge mai departe.

Putem scrie multe, foarte multe încercând să înviem memoria celui care a facut asta cu atâta dăruire.
Însă de fiecare data vom spune același lucru: „Doamne … l-am mai fi vrut puțin lângă noi, puțin… și încă puțin!“

Monica – Ioana Danciu Saioc